… virgula sau depinde …

mi-am amintit ca mai exista si alte semne de punctuatie in limba noastra draga si iubita … virgula e unul dintre ele.

si daca e loc de virgula, pai sa incep. anterior ziceam ceva despre un punct. pai da oameni buni. eu l-am pus. acum vad ca exista si loc de virgula, nu ca eu l-am facut dar este loc. care e rostul sa mai ceri scuze cand totul e consumat. cum zicea o persoana apropiata, de multumesc e plin podul. la mine de scuze e plin. si totusi, dupa virgula voastra urmeaza al meu depinde … si aici chiar se incurca povestea. apar principiile si valorile … logic ca ale mele pe care e cam imposibil sa le stie altcineva in afara de mine.

dupa virgula multe exista. explicatiile exista, nu ca eu as avea nevoie de ele. si iaca acum imi dau seama ca dupa virgula mai sunt si aspiratiile mele. interesant lucru e ca ele nu se potrivesc cu ceea ce a fost inainte de virgula. si uite cum se face ca dupa toate astea apare inevitabilul punct.

mi-am mai luat o buburuza pentru ca cea veche disparuse. pe aceea o port la inimioara, dar mai am una mai mare, sta pe masa … ori de cate ori o privesc mi se alina toate dorurile. cea noua imi insufla incredere, simt aroma de LIBERTATE.

citisem nu cu foarte mult timp in urma „Alchimistul” de Paulo Coelho … lucrurile care se intampla in viata noastra chiar au motive sa se intample … viata susura ceva in surdina … trebuie doar de acordat auzul nostru cu acele sunete … si da, LOVE TO LIVE and LIVE TO LOVE!!!

 

… inceput …

… inceput … de mijloc … de luna … dar totusi e un nou inceput … inceput de toamna …

de mult timp o asteptam si credeam ca imi va astampara dorul nebun … dorul de a alerga prin mine … de a ma regasi … de a comunica cu cea mai fina particica din mine … cu sufletelul meu … credeam ca ma va linisti, credeam ca va fi exact cea care va tempera totul … credeam … si inca mai cred … cred ca va veni … oricum timp mai este …

se spune ca cele mai trainice relatii se leaga anume toamna … am avut o teama ascunsa cu privire la acest anotimp si am incercat mereu sa il evit …. ce a fost sa fie a  inceput, a durat si s-a consumat in oricare alt interval de timp diferit de cel al frunzelor melancolice. nu stiu de ce de data asta e altfel, indiferent de faptul ca nimic nu e sigur, totul e aparent si nicidecum ideal … ceea ce e sigur e ca voi incepe o noua relatie, cu mine … independenta suna bine, doar ca e prea devreme pentru asta …. cu putin ajutor sper sa ma descurc

frunzele se tot aduna pe aleile singuratice desi nostalgicii plimbareti nu se sfiesc sa batatoreasca locurile de mult vazute de toti … si pana la urma, ce mai conteaza daca nu suntem nici columb, si nici macar america nu o descoperim? … descoperim o particica din sufletelul nostru, poate ca cea mai tainica si mai de neatins parte … cred eu ca asta e si farmecul anotimpului cu miros de gutui si nuci proaspat cazute de pe copac

imbulzeala gazelor nedumerite de racoarea diminetii te pune pe ganduri, nu te lasa sa te incumeti sa strabati frunzisul de la marginea parcului … si tot ceea ce iti ramane e sa ocolesti adaposturile fragile ale micilor gospodari stiind acolo, la capatul drumului, si la cealalta intrare in parc te asteapta ea sau el … si stii sigur ca ti-a pregatit o surpriza, ii poti citi in ochi bucuria si asta te alimenteaza sa nu te opresti aici … si continui pentru ca, intr-un fel oarecare asta e motivul pentru care deschizi ochii dimineata si ii inchizi seara … si chiar nu conteaza cat timp esti cu acea persoana pentru ca tu folosesti la maxim timpul pe care il ai, esti fericit si faci persoana de langa tine sa se simta incredibil … e un fel de crez pe care il urmezi mereu, indiferent de toate cele pe care le intalnesti … pur si simplu vrei sa fii fericit, desi fericirea are mai multe fete

vreau sa cred ca anotimpul pe care l-am ignorat mereu se va instala cu bine la mine, ca voi fi o buna gazda si, cine stie, poate ca va fi sa fie

PS. cantecul se incadreaza perfect in decor 🙂

 

wind of changes

am inchis toate usile … am blocat toate ferestrele … toate urmele s-au sters, desi amintirile deseori spre acelasi meleag plutesc. e inevitabil sa nu le intalnesti, dar nu imposibil de trecut peste am blocat toate intrarile spre vechea cetate, am pus si propteli sa nu indrazneasca careva sa patrunda in labirintul propriei existente razlete … intimitatea, in forma ei autentica, era de neinlocuit … orice interactiune din lumea externa era ca rabufnire a celor mai diverse sentimente si trairi … zidurile de cele mai multe ori protejeaza de invaziile straine, dar ce sa faci atunci cand lupta se da in interior? care mai este rostul zidurilor? … poate ca ele te fac mai puternic, iar eu sunt inca o dovada a acestui fapt

zatul de cafea poate avea uneori forme prea ciudate, iar ceea ce am vazut de data aceasta acelasi lucru si il spune. de azi inainte voi bea doar cafea solubila … sa nu ma mai apuce dorul „sa citesc” si uite cum se face ca dintr-o simpla ceasca de cafea consumata inainte de un drum destul de obositor urmat de o sedinta epuizanta si acelasi drum de 2 ore inapoi totul se transforma in ceva exagerat, gandurile ti se abat prea departe, iti dai seama ca nu ai pus semnele de punctuatie necesare timpului anterior, ca nu ai reusit sa le marturisesti celor din jurul tau ceea ce te apasa pe sufletel si ceea ce pur si simplu ai fi vrut sa stie, ca te apuca nostalgia dupa ceva ce singur nu stii ce e, dar de prezenta caruia cu siguranta nu te-ai bucura … in fine … confuzie totala exista si ceva bun in starea in care ma aflu, reusesc sa mai fac unele totaluri, indiferent de natura lor:

• ranile provocate de pierderea cuiva mereu m-au durut, unele inca mai dor. niciodata nu am inteles cum poti duce dorul unei persoane pe care nu o cunosti, pe care niciodata nu ai avut-o langa tine, de care nu te leaga nimic real, ci doar ipotetic … curios e faptul cum ajung sa ma indragostesc anume de astfel de persoane … tocmai pe aceste persoane le-am si pierdut mereu, dar am mai inteles ca nu poti pierde ceva ce niciodata nu a fost al tau. chiar de as fi avut, nu as fi posedat, nu ar fi fost personal pentru ca, de la zamislire suntem liberi. si, ce inseamna libertatea pana la urma? … sa ai cel mai de pret lucru din lume fara a-l poseda;
• niciodata nu am fost legata de ceva anume, de persoane cu atat mai mult … dar uite cum se face ca la o anumita rascruce din viata noastra cineva intra si ravaseste toate convingerile anterioare. desi esti convins ca nu apartii nimanui si poate ca nimeni nu are nevoie de tine la fel de mult cum ai tu nevoie de acea persoana, iti dai seama ca esti un caz pierdut. nimeni nu iti poate fura libertatea, nimeni nu a furat-o pe a mea, desi cel mai infiorator lucru care ma poseda e propria-mi constiinta;
• iluziile se nasc datorita obiceiului prost de a te atasa de cineva cu toate ca realitatea poate fi cunoscuta doar de cei detasati. dar pana la urma, care este hotarul dintre real si imaginar? ce au avut de castigat cei care au fost neincetat detasati? sunt o fire idealista, romantica pe alocuri, de aceea si existenta intr-o forma detasata este imposibila, dar, cati oameni au avut de suferit de pe urma acestui fapt? … de la luciditate la nebunie este doar un singur pas, prefer sa fiu acaparata de cea din urma asumandu-mi riscul de a fi deosebita … pentru mine si pentru cei din jurul meu
• lupt pentru schimbare, iar schimbarea impotriva mea. e un tandem fara de care nu ar fi progres. cred ca si asta e motivul pentru care toate schimbarile din viata mea se datoreaza efortului depus de mine … nu degeaba schimbari pe toate fronturile nu se prea inregistreaza
• lucrurile care la un moment dat din viata noastra au o valoare incontestabila pentru noi, cu trecerea timpului se naruie … ajunge chiar o vreme cand uitam de ele … pacat doar de tot ce am investit in ele (nu ma refer la ceva material, ca e trecator … sufletelul doar daca e sa fie implicat intr-o masura mai mare) cu toate acestea, exista si lucruri care, indiferent de trecerea timpului, a distantei colosale si a oricaror altfel de impedimente, se sedimenteaza acolo, in sufletel si in inimioara … anume acele sedimente formeaza toate trairile pozitive si starile memorabile alaturi de persoane fara de care existenta nu poate fi socotita existenta
• surprizele placute se ciocnesc de tine cand te asteptai mai putin, bucuriile – in momente de maxima incordare, fluturasii in stomac exact atunci cand afara e un ger si un viscol naprasnic, buburuzele – cand viata e prea pestrita ca sa le mai observi si pe ele … si totusi … toate odata si odata apar si chiar nu mai conteaza in acele momente de toata filosofia si filosofarea existentei … oricum ea exista doar in singuratate

wind, wind of chances … simt deja pe pielea mea unele schimbari … orizontul mai scapa de nori si apare soarele, desi din ce in ce mai rece 😛 … nu prea conteaza cand in sufletel vapaia se inteteste si arde si mai puternic … schimbare de sens, vedem deja in ce directie :p

p.s. … articolul e scris in doua zile diferite … simt si eu crapatura dintre enumerarea gandurilor in fiecare din cele doua parti

 

de ce?

unele persoane intra in viata noastra fara a da nici o explicatie,  altele pleaca de parca nu au fost prezente nici o clipa, dar cu toate acestea sunt unele persoane deosebite pe care timpul, indiferent de perioada si spatiul in care le proiecteaza, nu le poate sterge.

persoana despre care voi scrie astazi e si ea deosebita. cauta motive pentru care o consider asa si m-am hotarat ca articolul asta o va ajuta sa inteleaga. asa dar, sa incepem:

• zambetul e tare tare nice 🙂 nu degeaba am zambit si eu 😛
• esti indraznet din prima clipa in care te-am vazut cu toate ca detaliile nu le tin minte nici eu;
• esti insistent si asta este un motivul pentru care astazi mai tinem legatura;
• esti perseverent, stii unde vrei sa ajungi si urcusul treptelor nu te impiedica sa urci;
• esti dragut, desi niciodata nu am pus accentul pe aspectul fizic 🙂
• esti tare positive, fapt ce ma face sa ma molipsesc si eu mai ales atunci cand ma apuca jalea mare;
• esti visator, desi picioarele le tii pe pamant;
• stii sa reaprinzi `focul` cand `jaratecul` tinde sa se stinga;
• te gandesti foarte bine la ceea ce spui, dar niciodata nu explici ceea ce ai gandit, fapt ce imi da mie de lucru;
• incerci sa ascunzi partea aceea mai `emotional` din tine, chiar iti reuseste pentru ca, nu vrei sa dezminti crezul barbatilor, ei doar sunt `strong`;
• esti acolo, macar si in fata unui calculator cand e nevoie de tine;
• pentru ca stiu sigur ca ai mainile mai calde ca ale mele;
• chiar daca nu e sa fie, nu o sa ne pierdem nici unul din noi 🙂

daca as mai scotoci in adancul sufletelului meu, as mai da de motive, dar cred ca ajunge pentru seara asta … 🙂 persoanele deosebite sunt unice, iar in ochisori se citeste asta … oglindirea si ea vorbeste despre ceva

ps: pentru ca buburuzele si fluturasii iarasi reinvie 🙂

 

acolo

am trecut astazi pe acolo. Pe acolo ai fost si tu, dar nu astazi. Pe acolo am fost impreuna, dar altfel eram ambii. Luminitele scanteiau mai aprig in trecut, acum erau lenese, parca tineau ritmul cu inima-mi tacuta. Teii ce in trecut imbatau atmosfera cu mireasma lor de neuitat acum erau ofiliti, pregatindu-se de lunga perioada de hibernare. Parcarea era goala. Parcul era altul. Bancuta cu „licurici” era ocupata si nu am reusit sa ma bucur de privelistea ce o oferea. Poate ca e mai bine, cu siguranta nu as fi vazut aceleasi lucruri de una singura … Primavara e altfel, totul e mai inflacarat, cu scantei, cu fluturasi si buburuze … Toamna e cu frunze uscate si melancolie, cu jaratec abia rumegand ce treptat se transforma in cenusa imprimand o siguranta mai mare. Timpul le va arata pe toate … Unde nu e loc de doi, unul nu are ce cauta … Se pare ca „parcul cu surprize” nu e gazda potrivita pentru mine … Fumul cu miros de prune uscate invaluie in el tot ce a fost, iar roua nocturna trezeste la viata fiecare particica care inca isi mai aminteste trecutul incert si nedeslusit … Ceea ce urmeaza e sigur, dar e diferit

 

… punct …

am tot alergat de colo colo in ultima vreme si nu am mai ajuns sa respir profund … astazi e ziua cea mare … cadere nervoasa, emotionala, tot … integritatea sufleteasca de pana acum are puternic de suferit in clipele astea … regasirea sinelui e departe … azi mi-e jale de mine … cu toate ca si asta e prea mult spus …

eu tare aiurea ma mai simt cand imi dau seama ca increderea pe care o am in oamenii de langa mine se consuma in van. eu inca mai cred ca oamenii sunt buni, desi cine si incearca sa demonstreze ceva, doar contrariul reuseste. putini inteleg cu adevarat cum sunt, putini ma cunosc cu adevarat, nici eu una nu sunt constienta de complexitatea acestui fapt. stiu doar ca sunt prea sensibila … trebuie sa mai cresc, dar nu stiu ce va rezolva asta. maturitatea e doar o stare, ce nu schimba emotiile si sentimentele pe care le simte si le traieste o persoana. vreau sa cred ca se vor maturiza intentiile, cu toate ca probabilitatea este mica, daca mai zic ca ale mele au fost evidente inca de la inceput.

simt ca trebuie sa las totul in urma, cu toate ca ceva ma urmareste zilnic. simt ca cineva e cu ochii pe mine, cu toate ca nu vrea sa iasa din ascunzis. simt ca puteri nu mai am, desi merg inainte. simt ca alerg de propria-mi fiinta, desi e singura, care pe langa parinti nu ma paraseste. simt ca desi vara a venit de ceva vreme, la mine e toamna in sufletel. simt ca orice nu as face, nimic nu ma va multumi. simt ca timpul trece, dar amintirile provocate de el raman implantate in scoarta anilor. simt ca vulcanul erupe ori de cate ori uit de contraindicatii. simt ca nu e locul, persoanele potrivite, desi actiunile sunt aparent involuntare si aprobate. simt ca nu merita, desi ecoul pur si nevinovat inca se mai aude. simt ca prefacutii isi gasesc un loc comod langa mine, ascunzandu-si intentiile si adevaratele ganduri in neprihanirea gandurilor mele. simt ca si de data asta am avut ceva de invatat, iar lectia asta pur si simplu a fost consolidata, nu e prima data cand am fost prezenta. nu e ceva in premiera, nu e ceva  care sa imi taie aripile, doar imi face scutul mai puternic.

la suprafata sunt foarte puternica, desi cu ceva timp in urma nu ma puteam mandri cu asta. interiorul, treptat-treptat se face si el asa. viata te invata multe, dar cel mai important – te invata sa traiesti. oricum nu toti au note bune nici macar la aceasta materie. pacat ca oamenii nu inteleg ca pot fi reali infiderent de situatie. un cuvant spus in fata valoreaza cat o mie de taceri. cei ce m-au vazut si mai sensibila stiu ca au fost socati, dar asta sunt eu fara masti, desi observ ca lumea prefera persoanele cu masti. accept si eu ideea mastilor, doar nu pentru acelasi motiv pentru care o accepta cei din jur, ci pentru a ma feri de ei. sunt hotarata – PUN PUNCT!!!

si apropo … buburuzele sunt numai pentru mine, la fel ca si fluturasii si alte insecte care chiar au o valoare aparte pentru mine.

 

1 iunie – Bălți Votează!!!

eu tare ma chinui de 6 zile deja sa postez un articol. sincer sa va spun nu pot duce la capat ceea ce parea atat de simplu la inceput. imi era dor de alegeri privite in plan ideal, crezand ca dorintele si preferintele mele personale sunt si ale persoanelor ce ma inconjoara, sau cel putin ale tinerilor. stiu ca sunt egoista spunand asta, tinand cont ca rostul alegerilor este anume acesta, ca puterea sa fie detinuta de majoritate, urmand ca minoritatea sa se supuna rezultatului alegerilor, dar nu cred ca rezultatele alegerilor se refera la dorintele reale ale populatiei. e usor sa arunci vina si nereusitele in gradina altcuiva, sa te scoti basma curata din jocuri murdare. nici nu stiu daca scopul scuza mijloacele, dar daca ne mai uitam ca si scopul urmarit nu e in favoarea oamenilor, atunci nici nu mai incape locul justificarilor de orice tip. de ce lucru imi pare rau, ca nu am reusit sa scoatem mai multa lume la vot, ca cei din camine indiferent de toate informatiile pe care le-au avut si au stiut ca pot vota doar in balti nu au mers la vot si prin alte locuri, la frigarui, prin sate sau nu mai stiu pe unde, dar numai nu la votare. sa imi zica careva ca nu-i convine de activitatea si de persoana primarului, a APL-ului sau alte lucruri legate de aceste persoane, chiar nu ii cred si nu ma intereseaza. eu am ales si stiu ca nu cu cei ce au invins. oricum, batalia invinsa nu e razboi, sufletul ramane sa imi fie intact, curat si cu siguranta nu rosu. sa revin totusi la ziua de 1 iunie, activitatea de atunci chiar merita mai mult decat numai critica cu tenta electorala. apropo, balonul de culoare rosie e cu subtext, daca tot a invins partidul de coloratura asta

1 iunie – ziua copiilor, prima zi a verii, primul examen de stat, al doilea examen de la facultate, si, ca sa nu mai continui lista la infinit pentru ca am cu ce, voi mentiona ca este si ziua celei de-a doua mari activitati mari pe care am desfasurat-o la balti pentru a motiva tinerii sa mearga la votare pe data de 5 iunie.

multe baloane, poze, copii cu zambete pe buze, dar si cu educatie iesita din comun. nu voi mentiona de care pentru ca ar fi chiar nepoliticos din partea mea sa ii ofensez in ziua ce le este dedicata, dar oricum, eu nu pot tacea. copiii din ziua de astazi se deosebesc foarte mult fata de cei de pe vremea mea, nu mai zic nimic de generația parintilor. le lipseste educatia pe care nici parintii lor nu o au. nu e prima data observ acest lucru, ultimii trei fiind o marturie vie (pentru cei ce nu cunosc, am facut colegiul pedagogic, in fiecare saptamana ajungeam pe la scoala, iar contactul cu copiii nu a fost rupt niciodata de atunci)

dar nu despre educatie vroiam eu sa vorbesc, cu toate ca mai subliniez un lucru … cand voi avea eu copiii nu ii voi duce in parcuri de distractie pe 1 iunie. merita mai mult si chiar sunt alte zile cand tot ce am vazut eu pe 1 iunie nu e prezent. cu toate astea sa trecem deja la subiect.

Balti, fii tare, pe 5 iunie hai la votare!!! cu indemnul acesta ma asteptau colegii. fara sa vreau, am dat exact in masina plina cu baloane, cu banerul nostru pe spate. de cum am venit am si inceput … instalarea banerelor, multe baloane distribuite copiilor ce-si aduceau si parintii cu ei (atentie, nu invers), bunicute isterice care afirmau ca mai au nepoti acasa si le trebuie baloane si pentru ei, poze, multe poze reusite si nereusite, tricouri albe si tricouri pictate, vopsele si pensule, sabloane si multi de +1 … cam asta s-a rezumat activitatea noastra.

sper ca am reusit sa facem ceva, cu toate ca de un lucru sunt uimita, sau mai bine zis 2 – tinerii cu care am vorbit au afirmat sus si tare ca ei ies la vot lucru neconfirmat de prezenta populatiei la urnele de votare si, daca tot au zis ca ies la vot si nu voteaza comunistii, cum se face ca din primul tur avem primar care tocmai comunist si este? nu mai zic nimic ca a lasat parlamentul pentru o amarata de primarie de municipiu, al doilea ca marime din tara, dar totusi primarie, nu parlament? aici lucrurile nu sunt foarte clare, iar cei care au votat ar face bine daca ar gasi un raspuns cat de cat plauzibil pentru toata situatia asta … asa, macar de ochii lumii

 

dor de alegeri

inca nu au fost, inca nu am ales pe nimeni, daca sincer, nici nu stiu cine candideaza la functia de primar in satul bunicii, acolo unde voi vota si eu, dar sincer sa va spun mi-e dor deja de alegeri

toti spun ca populatia e plictisita de alegeri, ca a obosita, ca atata politica dauneaza … nu stiu sincer la ce poate dauna sau cel putin sigur nu dauneaza politica pentru ca noi nu avem asa ceva … acum vad si eu cum cei ce au avut putere recurg la toate metodele posibile, cunoscute sau mai putin pentru a-si pastra locurile care le-au avut … unii dau in stanga si in dreapta alimente, altii bautura, unii lemne altii, altii brichete … lucruri total diferite, dar care vin mana in mana pana la urma, doar cu sensuri opuse

exista si oameni noi pe arena politica, care tot incearca din rasputeri sa schimbe starea lucrurilor, care inca mai cred ca mentalitatea omului de pe acest plai mioritic e deschisa, e gata sa accepte adevarul, fara masca si ocolisuri,fara saci de faina si orez. incearca ei ce incearca, dar pana la urma tot o sfarsesc la fel ca si prima categorie, promitand fel de fel de lucruri potentialilor alegatori, care isi vor irosi voturile, mai ales intr-un oras specific cum este Baltiul.

care este diferenta dintre un kilogram de orez, zahar, sau ce mai ofera cei din cursa electorala si un concert, un balon dat unui copil, niste jocuri si inghetata oferita copiilor de 1 iunie? … cred ca diferenta consta doar in cei ce o ofera, cu toate ca sincer, ne permitem si noi sa ni le luam

diferenta e in mentalitatea noastra, in dorinta noastra de a accepta totul fara a riposta si a zice STOP! oricum … eu despre altceva vroiam sa scriu … si daca imi amintesc bine, mie chiar mi-e dor de alegeri!!!

eu sunt sigura ca voi merge la alegeri, voi vota si eu, cu toate ca idee nu am cu cine, nici macar candidatii nu ii stiu … mi-e dor de alegeri deoarece nu voi mai face lucrurile care le-am facut pana acum … nu voi mai cauta fel de fel de moduri pentru a-mi convinge colegii sa mearga la vot, nu voi mai filma fel de fel de scene, nu voi mai intalni oameni care gasesc cai inedite de a ajunge la mintea altora si de a le produce o schimbare … GOTV … oricum … oamenii astia exista si continua sa faca ceea ce simt si sunt … indeamna lumea sa mearga la vot, chiar daca nici ei nu inteleg exact de ce trebuie sa o faca … alege daca ai pe cine, daca nu – tot alege … suntem tineri, nu trebuie sa ne blocam de pe acum

si ceea ce vroiam sa subliniez … NOI MERGEM LA VOTARE!!! … nu stim cu cine votam, dar mergem!!! voi publica inca o data filmuletul nostru, pentru ca si de el imi va fi dor 🙂

 

Concert de binefacere

1 iunie – ziua internațională a ocrotirii copilului este un prilej de bucurie pentru toți copiii planetei, zi în care fiecare vis devine realitate, zi în care părinții uită de toate necazurile și încearcă să își bucure copiii cu prezența lor.

Cu toate acestea există copii care nu se pot bucura de căldura părintească din diverse motive. Fie că au fost abandonați la naștere, fie că erau deja mari când părinții s-au văzut nevoiți să îi lase în grija statului, în casele pentru copii.

Este vorba despre copiii din casele de copii, aceleași ființe nevinovate cu ochii puri și suflete neprihănite.

Acesta este și motivul pentru care Comisia de Educație și Politici de Tineret în colaborare cu Fracțiunea Popularilor Europeni din cadrul Parlamentului Tinerilor de Legislatura a III-a organizează un concert de binefacere. Scopul principal al concertului este adunarea de resurse financiare ce urmează a fi donate casei de copii din satul Cărpineni, raionul Hîncești pe data de 1 iunie.

În același timp, doritorii pot dona cărți, articole de birotică, echipament sportiv.

În cadrul concertului vor evolua Karizma, Ionel Istrati, Mariana Şura, Gloria, Irina Tarasiuc, Elena Kondurako pentru cei care vor să le aducă un strop de fericire copiilor dezavantajaţi.

Concertul va avea loc luni, 30 mai 2011, începând cu ora 18.00 la Teatrul „Ginta Latină”. Banii colectaţi vor fi donaţi Gimnaziului-Internat din satul Cărpineni, raionul Hânceşti, în care învaţă, la moment, 130 de copii. Biletele pentru concert pot fi procurate la casele teatrului „Ginta Latină” la prețul de 30 – 50 de lei.

Vă așteptăm cu drag!!!

 

Bălți Votează(2)!!!

am scos-o în capat si cu filmuletul! putin cam stangaci, dar este!!! greu e sa fii si cameraman, si actor si regizor. 😛

oricum ideea e cea care conteaza. sper ca cei ce vor privi vor alunga lenea si vor merge la votare!!!

ps: astept opinii 🙂