‘neata soare!

somnul a fost prea lung si obositor asa ca am hotarat sa ma trezesc.ce urmeaza sa fac in urmatoarea zi nu e atat de greu de prevazut. inca o zi plina de rutina de care inca nu am scapat de pe vremea de cand si mama era in tara. curatenie, mancare, internet, piata, magazine … si sa nu uit … niste carti aruncate pentru examenul de maine … atat de plictisitor, dar  ce sa-i faci? suntem piesele perfecte ale propriei inchizitii

si era sa uit … trebuie sa mai fac ceva foarte original … o surpriza mamei … de Craciun e ziua ei si deja sunt ceva ani la mijloc de cand nu suntem impreuna de ziua fiecarei dintre noi … la inceput pentru ca veneam in vacanta la bunici exact de ziua ei, iar de vreo 4 ani pentru ca ea e plecata … trebuie sa imi vina vreo idee cu privire la ziua ei, dar pana de idei e prea mare … imaginatie 0 … dar oricum … mai am 2 zile la dispozitie … ceva ceva tot ca fac eu

e iarna, draga soare, e iarna … si totusi existi si uite ca astazi ai aparut pe cerul coltului meu de  suflet …

nu as vrea sa zic ca ziua de astazi va fi altfel pentru ca nu simt asta, dar stiu ca este inca una … inca o zi din restul zilelor care mi-au mai ramas …

sunt multumita oarecum … trebuie sa ma apuc de treaba

 

eliberare

si trec zilele … si se duc  clipele … si trece viata noastra …

inca mai incerc sa ies din cercul vicios in care am intrat … nici o mana de ajutor … toti sunt indiferenti … nimeni nu incearca sa te ajute … nimeni nu vrea sa o faca … ce rost mai au toate?

vreau sa ies la lumina, sa ma bucur e fiecare picatura a vietii, a ceea ce a mai ramas din ea, vreau, dar cred ca nu destul de mult … pur si simplu nu reusesc sa o fac

incerc eu sa aduc lunima in viata cuiva, dar nici aceasta cred ca nu are rost … de ce sunt toti atat de indiferenti … de ce nu vor sa primeasca ceea ce li se ofera … tata mereu imi spune ca de luat ceva cu forta poti lua de la cineva, dar de dat nu poti

incerc sa ies la lumina, dar noaptea e mult prea usor sa iesi din neantul interior … fara frica de a infrunta o lumina mult prea mare, prea orbitoare … cred ca noptii ii lipseste viata, si noi suntem cei care am condamnat-o la un astfel de destin …

loc pentru bine exista in orice colt de suflet al oricaruia dintre noi, trebuie doar sa incercam sa il primim si noi in mod constient in viata noastra

cea ce am incercat si de data asta este sa vars noianul de emotii si trairi ce le am pe suflet … nu stiu daca mi-a reusit cu adevarat sa transmit tot exact asa cum simt, dar cel putin am incercat … e ca o eliberare