si trec zilele … si se duc clipele … si trece viata noastra …
inca mai incerc sa ies din cercul vicios in care am intrat … nici o mana de ajutor … toti sunt indiferenti … nimeni nu incearca sa te ajute … nimeni nu vrea sa o faca … ce rost mai au toate?
vreau sa ies la lumina, sa ma bucur e fiecare picatura a vietii, a ceea ce a mai ramas din ea, vreau, dar cred ca nu destul de mult … pur si simplu nu reusesc sa o fac
incerc eu sa aduc lunima in viata cuiva, dar nici aceasta cred ca nu are rost … de ce sunt toti atat de indiferenti … de ce nu vor sa primeasca ceea ce li se ofera … tata mereu imi spune ca de luat ceva cu forta poti lua de la cineva, dar de dat nu poti
incerc sa ies la lumina, dar noaptea e mult prea usor sa iesi din neantul interior … fara frica de a infrunta o lumina mult prea mare, prea orbitoare … cred ca noptii ii lipseste viata, si noi suntem cei care am condamnat-o la un astfel de destin …
loc pentru bine exista in orice colt de suflet al oricaruia dintre noi, trebuie doar sa incercam sa il primim si noi in mod constient in viata noastra
cea ce am incercat si de data asta este sa vars noianul de emotii si trairi ce le am pe suflet … nu stiu daca mi-a reusit cu adevarat sa transmit tot exact asa cum simt, dar cel putin am incercat … e ca o eliberare