vreau

vreau sa fiu sigura pe mine, sa stiu ca tot ce fac nu va avea nici o urmare care sa imi provoace durere, nopti nedormite, griji sau neimpacare sufleteasca.

vreau sa uit totul si sa simt ca traiesc … sa simt ca traiesc pentru mine si pentru persoanele pentru care mai insemn ceva … vreau sa am nevoie doar de persoanele care au nevoie de mine … vreau sa am doar ceea ce merit si ceea ce pot duce, nu doar ceea ce mi se da a duce spre tintele altora … vreau sa stiu ce vreau si sa urmez drumul cel mai scurt pentru a ajunge la ceea ce vreau … vreau sa vreau doar ceea ce nu m-ar rani … vreau sa fiu puternica si sa pot trece peste toate obstacolele pe care singura mi le construiesc pana la urma … vreau sa am puterea de a da inapoi atunci cand cineva ma ataca … vreau sa fiu mai independenta … sa nu ma apere mereu tata … vreau sa fiu in stare sa pot proteja si e pe cineva … vreau sa inteleaga toti cat de greu e sa fii tu atunci cand nu stii nici macar cine esti dintr-o sumedenie de motive contrare la care nimeni nici macar nu s-a gandit ca ar putea exista … vreau sa ma gandesc doar la ceea ce cu adevarat conteaza, conteaza nu numai astazi, dar pe o perioada mai mare atat pentru  mine cat si pentru cei de langa mine … vreau sa ma inconjoare persoane care inteleg cine sunt, ce reprezint, ce simt, ce vreau, de cate sunt in stare pentru lucrurile, fiintele si sentimentele la care tin si care intr-adevar sunt de valoare pentru mine … vreau sa se inteleaga ca nu sunt oameni de neinlocuit, eu fiind unul din ei … sunt doar sentimente, ganduri ce se rasfrung asupra unor anumite persoane … oricum si ele sunt foarte relative tinand cont ca in viziunea mea doar ceea ce este reciproc este vazut ca un adevarat sentiment … vreau sa fim inconjurati de bine, pace, incredere, transparenta, sinceritate, adevar … vreau sa scriu pe blog nu numai atunci cand sunt rapusa de melancolie si nimicita de depresie … vreau sa scriu din dorinta de a impartasi si acele momente care au o reflectare senina in memoria mea … vreau sa ies din depresie la fel de repede precum am si intrat … si asta nu pentru ca nu vreau sa ma vada cineva asa, ci pur si simplu pentru ca nici mie nu-mi place sa fiu asa … pur si simplu nu sunt eu aceea

 

simplu

simplu … e simplu de tot sa zambesc … simplu cand cu adevarat simt asta … simt ca zambetul e cel care imi caracterizeaza starea interioara … e simplu sa fiu eu atunci cand toti cei din jurul meu nu sunt de acord cu mine si cu viziunea mea despre viata … e simplu sa visez cand cei din jur nu observa ca sunt cu gandul in alta parte … e simplu sa cred intr-un oarecare lucru … e simplu sa indragesc pe cineva … e simplu sa ajung sa iubesc o persoana … e simplu daca vreau sa cred asta si daca nu apare suspiciunea …  e simplu ‘sa pierd’ timpul pe lucruri valoroase pentru mine, sa meditez in locuri aglomeroase si galacioase …  e simplu sa fredonez cantece pe care inimioara le-a primit si pe care nu vrea sa le elibereze cu toate ca nu mai simte melancolia predominanta in ele …  e simplu sa vad ca viitorul nu mereu e viitor, dar trecut … e simplu sa imi dau seama ca temerile mele se pot adeveri …  e simplu sa ii fac pe cei din jur sa creada ca ma mint … e simplu sa vad ca ma mint … e simplu sa traiesc momentul … e simplu sa nu uit trecutul … e simplu sa imi fie dor de cineva fara ca macar sa ma lasa din bratele sale … e simplu sa imi stiu originea, trecutul, neamul … e simplu sa imi iubesc mama si desigur ca tatal … e simplu de tot sa imi dau seama ca nu-mi vor ajunge zile sa le multumesc pentru tot ceea ce fac pentru mine si pentru dragostea enorma pe care mi-o ofera … e simplu sa cred ca vor veni si zile mai bune, ca va aparea si lumina pe strada tarii noastre drogate … e simplu sa imi fac planuri mari, sa visez cu ochii deschisi pentru ca atunci cand ii inchid sa imi fac chiar planuri de actiune … e simplu sa fii primul atunci cand idealul mi-e acolo sus, cand sunt inconjurata de persoane care ma inteleg si ma sustin indiferent de alegerea pe care o fac … e simplu sa ii fac pe altii sa creada lucruri care sunt total opuse mie … e simplu sa ma deschid total fata de persoanele care cred eu merita … e simplu sa gresesc stiind ca tot eu sunt cea care va raspunde pentru tot ceea ce fac … e simplu sa recunosc ca am gresit atunci cand imi dau seama ca persoana in fata careia am gresit semnifica ceva pentru mine … e simplu sa nu dorm in miez de noapte punand la cale toate cele pe care urmeaza sa le fac in urmatoarea zi si asteptand sa vorbesc cu o persoana … persoana speciala pentru mine … e simplu sa imi dau seama cand ceva nu decurge asa cum se spune ca ar decurge … e simplu sa imi doresc ceva stiind ca va fi al meu o data si odata …. e simplu sa fiu multumita de ceea ce fac atunci cand o fac cu multa daruire de sine si cu satisfactie de munca depusa … e simplu sa imi ajut prietenii indiferent de ora din zi si din noapte, fara a astepta ceva in schimb … e simplu sa nu fiu inteleasa de cei din jur … e simplu sa ranesc pe cineva cu toate ca nu asta imi doresc … e simplu sa scriu cand sufletul mi-e inundat de trairi … trairi pure si profunde … e simplu sa astepti stiind ca la capatul tunelului asteptarii se afla mult doritul lucru, cu toate ca de o persoana era vorba aici …

e simplu sa traiesc cu sentimente pure si mereu pe fata … e simplu sa traiesc cu adevarul, cu durul adevar, dar cu realitatea in fata … e simplu sa imi iubesc parintii cu toate ca nu sunt mereu alaturi … e simplu sa stiu cine sunt, sa imi port cu demnitate numele de roman … e simplu sa iubesc cand totul e explicit, cand nu sunt perdele si colturi … e simplu sa traiesc cand pur si simplu vreau sa o fac pentru mine si pentru cei din jur

 

te-as cere inapoi, insa nu am cui te cere

un cantec prea super … o voce profunda … un adevar sfasietor

…………………………………………………………………………..

parca nu am trecut prin asa momente, parca tot merge bine, dar e atat de profund cantecul …. atat de divin cand vezi si alte parti ale vietii … ale celei pe care tu o crezi normala, obisnuita …

e ceva normal sa intalnesti persoana cu care ai vrea sa iti traiesti intreaga viata, alaturi de care sa te simti implinit … nu vreau sa cred ca mi-am pierdut inca speranta, cu toate ca pana acum au fost persoane fata de care nutream sentimente pure, dar din diferite motive nu a fost sa fie … dragostea e un lucru greu pe lumea asta …

dar ce sa faci atunci cand nu cauti pe cineva care sa-ti fie a doua jumatate, ci pur si simplu te cauti pe tine insuti? ce sa mai faci atunci?  de la cine sa te mai ceri daca tu singur nu stii unde esti? unde sa te mai duci si pe ce drumuri sa o apuci? cui sa te ceri? ramanem totusi la acea tacere divina … in surdina cu o muzica abia auzindu-se … Chopin, vorba cantecului

cui sa te mai ceri cand ti-e dor de copilarie, dar ea este departe, intr-un sertar ascunsa …

 

cui te las eu, dorule?

dor, dor si iarasi dor … atat de romanesc, atat de profund … atat de personal, de inexplicabil si de fulgerator

mi-e dor si nu ma rusinez sa o recunosc … mi-e foarte dor … mi-e dor de mama, mi-e dor de surioara mea … mi-e dor de persoane pe care de foarte mult timp nu le-am vazut … mi-e dor chiar si de copilaria mea, de unele momente unice si de neuitat, de scoala, de colegii mei din generala … mi-e dor de colegiu, cu toate ca in fiecare zi sunt pe acolo … mi-e dor … mi-e dor de tot ce a avut un oarecare impact asupra formarii mele ca personalitate.

…………………………………………………………………

si totusi, mi-e dor de un dor adevarat … mi-e dor de tine dorule … cred ca si tie, pentru ca ultima data cand m-ai vizitat ai stat cam mult si mi-am dat seama ca nu o faci in zadar … ai dat de bine cred 😀

mi-e dor de tine … de momentele in care m-ai invatat ca timpul spune multe, cand rabdarea este cea care lispeste, dar care in acelasi timp este si cea care te ajuta sa faci unele concluzii la fine de meditatie si de asteptare. mi-e dor dorule, mi-e dor … de ce nu mai apari?

mi-e dor sa iti aud vocea, sa vorbesc cu tine cu toate ca toti ceilalti din jur au impresia ca vorbesc singura … mi-e dor … erau momente pe care acum le-as trai la infinit, daca ai avea bunavointa sa mi te alaturi si sa continuam drumul impreuna … dar stiu … stiu ca nu vei veni …

niciodata cand am avut nevoie de tine nu ai venit … ai venit doar atunci cand gandul doar la tine nu-mi era …

mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de tine … stiu ca e prea egoist, dar asta cred ca ar putea fi cel mai frumos dar al vietii facut vreodata mie … mi-e dor … mi-e dor

si totusi … cui sa te las? cui, daca nimeni nu are nevoie de tine, dar in taina te venereaza? cui, dorule, cui?

imi esti amic fidel de o buna perioada de timp … mi-ar parea rau daca te-ai porni pe alei de unul singur … in doi existenta e mai usoara, viata mai placuta si mai savuroasa … ai face pereche perfecta cu mine …

stiu ca multe inimi frangi, ca esti gentil si ca nu iti place sa te lauzi … pe toate le stiu … le stii si tu … stii si tu ca in jur e numai tacere … poate ca nu vrei sa imi deranjezi linistea, sa nu ma trezesti din visarea mea divina … dar te vreau inapoi numai pentru mine … nu mai e nevoie de inimi frante in lume ….

te-as cere inapoi, te-as cere …. dar nu am cui … singur hoinar il lume nu imi permiti sa iti fiu alaturi … pur si simplu nu am cui sa te cer … cu toate astea, vei veni … vei fi odata si odata al meu, cand propria fiinta se va hrani din amintiri si doruri

 

aripi de lacrimi

rasfoiam o agenda mai veche si am gasit ceva … ceva ce mi-a produs o buna dispozitie inexplicabila … gandeam original … gandeam fara un obiect al creatiei … era creatia mai pura … eram eu mai multimita … scriu aceste ganduri pe blog incercand sa imi recapat vechiul obicei … sper sa imi reusesca 🙂

…………………………………………………………………

aripi de lacrimi zboara spre intunericul suferintei. purul lor suflet nu poarta nici o vina pentru o astfel de soarta, insa ele sunt cela care ridica uneori ceea ce mai ramane viu in pozitivism, speranta si dorinta de a continua, de a persevera indiferent de situatie …

izvorate din mii de sentimente contradictorii, lacrimile intruchipeaza sfesnicul fidel al oricarei dezamagiri … incununeaza uneori succesul, insa insumeaza de fapt o munca imensa, nopti nedormite, ore de vesnica cautare si deceptii.

aproape mereu, la bine si la greu, lacrimele sunt cele care dau aripi indiferent de imprejurari. de e bine, speri la si mai bine, la lucruri si mai mari, la atingerea idealului, pe care cu siguranta nu l-ai intalnit, dar speri sa il gasesti …. lacrimile iti dau speranta sa speri in continuare.

de e mai rau, zbori cu ganduri la vremuri infloritoare, senine.

concluzia … nici una … si asta pentru ca lacrimile intradevar au aripi, insa destinatia niciodata nu este cunoscuta. cand si mai apar incerc sa virez spre lumina …

 

just a part of me

Această prezentare necesită JavaScript.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

isteria

deap … o incurca lumea … o incurc si eu … prea naiva si prea credula … asa am fost si nu ma pot schimba … si daca ma schimb … trebuie sa trec prin momente de astea … dar sunt sigura ca odata ce a venit vremea de momente in care imi simt subminata persoana ceva se deregleaza … si ceea ce se deregleaza este atitudinea mea fata de cei din jur,  fata de cei ce nu inteleg ca nu ma intereseaza atat de mult ce a fost in trecut,  care pun accentul pe trecut uitand ca doar prezentul il au si il pot pierde … ma deranjeaza mai mult atitudinea decat ideea in sine, sentimentele care cu siguranta nu s-au consumat pentru vecie … cine poate intelege, cine nu … I’m sorry …

ma fac si eu rea si nu imi place … chiar de loc … nu imi sta in fire, dar … nici in cap nu-mi mai place sa mi se stea …

si pana la urma poate ca eu sunt de vina, dar nici nu imi vad bine vina … ce sa-i faci daca lumea asta e mica si eu tocmai am dat peste ceva ce nu trebuia sa dau … ce sa-i faci daca el nu a reusit sa isi elibereze total mintea de prezenta ei … pana si eu sunt o parte care sa ii aminteasca de ea … rostul? … sa ma macin din nou … sa ma enervez ca niciodata … sa nu am locul meu … sau poate ca …

nici loc de reprosuri nu pot fi … nu atat timp cat nimeni nu are nici o obligatie fata de celalalt … o stiu prea bine … mi-am invatat bine lectia 😉

si daca e sa gresesc voi gresi si gata … atata precautie nu ma salveaza de la nimic … poate ca doar din cauza stresului sunt atat de agitata si de isterica …

sper ca va fi bine oricum … sper sa ma linistesc si sa nu mai am astfel de ganduri si stari … pur si simplu nu am cui sa ii marturisesc acum …

 

 

so what?

imi mai ies din minti uneori … uneori cam des … spun lucruri pe care nu cred ca le-as spune in mod normal … fac prea des isterica si dramatizez totul … stiu ca deranjeaza, dar nu ma pot abtine … cine stie cunoaste … e greu cu mine, dar si mai greu fara de mine …

unul dintre cei mai afectati de toata valmaceala din mintea mea este chiar tatal meu, Dumnezeu sa-i dea sanatate si rabdare sa ma mai suporte cu toate toanele din capul meu … dar oricum nu e singurul care ma suporta … si pe mama o enervez si stiu ca nici ei nu ii este bine cand incep eu cu toate cate le am pe sufletel …

ceilalti … deap … si pe ei ii enervez, ii fac sa se gandeasca prea mult la cate imi pot trece mie prin minte, la cate ma pot eu gandi si la cate pot eu face in momente imprevizibile …

de ce-mi pare rau … nu de prea multe lucruri … poate de faptul ca ar trebui sa fiu mai retinuta uneori, de faptul ca nu reusesc sa imi exprim starile si sentimentele intr-o forma care sa nu deranjeze pe nimeni si care sa semnifice exact ceea ce gandesc si nu ceea ce imi iese din gura … imi pare rau ca nu toti sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine … nu ca nu gandesc ca mine, doar ca nu ma inteleg … imi pare rau ca lumea incearca sa ma minta … poate ca nici ei nu inteleg ca ma enerveaza asta, poate ca nici nu isi dau seama ca ma mint, poate ca se mint pe ei insusi … poate ca doar vor sa ma duca de nas … poate …

ce vreau … vreau sa inteleaga toti ca nu e neaparat sa ma minti … inteleg si singura multe lucruri … poate ca mai bine decat voi … poate ca nici nu te-ai gandit la asta, dar eu deja am stiut ce vei face si cum vei reactiona … vreau … sa fiu sigura de unele lucruri … nu numai de propria persoana … sa fiu sigura ca cei din jurul meu sunt persoane de incredere care nu ascund lucruri care mai tarziu m-ar putea durea …

eu sunt deschisa … ce am pe suflet aceea si spun … nu joc dublu … daca am un as in maneca, atunci acela e sinceritatea si verticalitatea … nu as vrea sa ma mai ard … nu acum … gheata se topeste, daca focul e mare … dar oricum … ramane apa in jur si poate stinge focul ce a topit gheata … cuvintele dor de multe ori si nu as vrea sa doara si cuvintele mele candva … sper doar ca si de data asta sa fie doar niste pareri subiective de ale mele … dar stiu cum e si subiectivitatea la mine … e mai mult realism in tot ce gandesc … nu trebuie sa ne amagim

de fapt … tot ce am scris vroiam sa ii spun cuiva, poate ca intr-o alta haina, dar continutul e acelasi … se pare ca nu prea avusesem curaj ieri … netul asta imi blocheaza indrazneala de la o vreme … :d doar blogul mi-a ramas prieten fidel caruia ii pot spune orice … el ma intelege 😛 … printre putinele lucruri in care nu m-am dezamagit inca 😀

 

greu

mi-e greu … mi-e greu de tot … nu inteleg singura ce am … ceva nu e ok … eu nu sunt ok si nu inteleg … nu inteleg cum si de data asta e la fel

distanta ucide … ucide ceva … stiu sigur ca pana la sfarsit nu va mai fi la fel … nu voi mai reusi sa fiu eu, sa fiu cea originala, cea de la inceput … efectul distructiv nimiceste clipa cu clipa tot ce e viu .. tot ce ma leaga de cineva … tot ceea ce e mai pur si mai senin in toata existenta mea … ma distruge pe mine

trebuie de dormit … trebuie sa dorm … somnul mi-a luat mereu durerea … totusi nu a reusit sa faca un singur lucru … sa acopere golul … golul mereu ramane … singura nu mai stiu cu ce sa il acoper …

mai apare ceva de care tot nu am reusit niciodata sa scap … e un nod … nod ce nu ma lasa nici macar sa respir … nod care imi opreste toate cuvintele inainte de a mai incerca a scoate vre-un sunet … e greu … si inteleg doar eu

de maine sper sa fie altfel … altfel prin aceea ca voi incepe ceea la ce ma pricep cel mai bine … cufundarea in propria inchizitie … de fapt nu e chiar atat de rau … e doar o parte din ceea ce ma defineste … o parte din mine care e mult mai placuta si mai agreabila …

mi-e greu .. mi-e greu sa spun totul asa cum simt si cum este … e mult mai simplu sa spun doar ceva ce cei din jur nu vor sa auda si sa inteleaga … e prea greu si pentru ei si pentru mine

cine vrea sa ma inteleaga ma intelege si ma accepta asa cum sunt …

odata si odata ma voi tine de cuvant … nu voi mai fi la fel … voi fi eu … voi schimba ceva in tot ceea ce fac si multi vor fi raniti din cauza asta …

pana atunci … sunt cea care sunt … nici mai buna nici mai rea … doar eu … si va trece ceva timp pana cand voi fi constienta de tot ceea ce fac, simt si incerc sa visez …

 

liniste

linistea … sugruma vieti, distruge imperii, strapunge orizonturi, taie clipe de maxima intesitate … si totusi e tacere

nu as fi crezut niciodata ca voi avea o atitudine pozitiva fata de liniste, fata de tacere … uite ca a ajuns si aceasta vreme … linistea si tacerea este mai placuta uneori … tu faci parte din ele … poate ca doar din ideal, poate ca doar intr-o inchipuire mult prea ireala si prea departata

cuvintele sunt uneori de prisos … de fiecare data zic ceva aiurea, ceva ce nu se leaga cu nimic din ceea ce gandesc … mereu am vrut sa poti citi doar ce am gandit … poate ca era si mai simpla existenta mea in acest mod, poate ca nu ar fi trebuit sa lupt atat … poate ca ramaneai acolo unde ai vrut mereu si de unde eu nu te-am lasat niciodata sa pleci …

inima mea are nevoie de liniste … o liniste divina pe care o cauta de ceva vreme … observ ca inca nu si-a gasit-o … vreau sa vad in tine anume tot de ce aveam nevoie, sa cred ca tu esti totul … totusi imi dau seama ca este doar o iluzie … ceva ramane un blocaj … blocaj prea mare si nu pot face nimic sa il depasesc … nu vreau sa fiu mereu eu cea care face ceva in privinta asta … nu vreau sa fiu prima

mi-e frica si stii asta … mi-e frica de orice … mi-e frica de tot … mi-e frica de mine … mi-e frica

cu toate acestea sunt cufundata si eu in liniste si tacere si eu … cufundata de cand ma stiu … nu vreau sa ies de acolo, dar vreau linistea sa ma inconjoare si sa fie prezenta in fiecare colt al existentei mele … linsitea e nectarul, nectarul fara de care nu pot trai … nectarul care imi alimenteaza zambetul … si e atat de simplu sa existi in felul acesta …

si inca nu am invatat sa spun tot ce am pe suflet asa cum e … iarasi infloresc tot ce e ascuns acolo … sper sa  intelegi macar de data asta totul exact asa cum am vrut eu sa intelegi … sper sa ma regasesc pe mine undeva … sper sa fiu ratacita, dar nu pierduta … sper sa fiu aceeasi eu