rasfoiam o agenda mai veche si am gasit ceva … ceva ce mi-a produs o buna dispozitie inexplicabila … gandeam original … gandeam fara un obiect al creatiei … era creatia mai pura … eram eu mai multimita … scriu aceste ganduri pe blog incercand sa imi recapat vechiul obicei … sper sa imi reusesca 🙂
…………………………………………………………………
aripi de lacrimi zboara spre intunericul suferintei. purul lor suflet nu poarta nici o vina pentru o astfel de soarta, insa ele sunt cela care ridica uneori ceea ce mai ramane viu in pozitivism, speranta si dorinta de a continua, de a persevera indiferent de situatie …
izvorate din mii de sentimente contradictorii, lacrimile intruchipeaza sfesnicul fidel al oricarei dezamagiri … incununeaza uneori succesul, insa insumeaza de fapt o munca imensa, nopti nedormite, ore de vesnica cautare si deceptii.
aproape mereu, la bine si la greu, lacrimele sunt cele care dau aripi indiferent de imprejurari. de e bine, speri la si mai bine, la lucruri si mai mari, la atingerea idealului, pe care cu siguranta nu l-ai intalnit, dar speri sa il gasesti …. lacrimile iti dau speranta sa speri in continuare.
de e mai rau, zbori cu ganduri la vremuri infloritoare, senine.
concluzia … nici una … si asta pentru ca lacrimile intradevar au aripi, insa destinatia niciodata nu este cunoscuta. cand si mai apar incerc sa virez spre lumina …
calimara de amintiri 