dor, dor si iarasi dor … atat de romanesc, atat de profund … atat de personal, de inexplicabil si de fulgerator
mi-e dor si nu ma rusinez sa o recunosc … mi-e foarte dor … mi-e dor de mama, mi-e dor de surioara mea … mi-e dor de persoane pe care de foarte mult timp nu le-am vazut … mi-e dor chiar si de copilaria mea, de unele momente unice si de neuitat, de scoala, de colegii mei din generala … mi-e dor de colegiu, cu toate ca in fiecare zi sunt pe acolo … mi-e dor … mi-e dor de tot ce a avut un oarecare impact asupra formarii mele ca personalitate.
…………………………………………………………………
si totusi, mi-e dor de un dor adevarat … mi-e dor de tine dorule … cred ca si tie, pentru ca ultima data cand m-ai vizitat ai stat cam mult si mi-am dat seama ca nu o faci in zadar … ai dat de bine cred 😀
mi-e dor de tine … de momentele in care m-ai invatat ca timpul spune multe, cand rabdarea este cea care lispeste, dar care in acelasi timp este si cea care te ajuta sa faci unele concluzii la fine de meditatie si de asteptare. mi-e dor dorule, mi-e dor … de ce nu mai apari?
mi-e dor sa iti aud vocea, sa vorbesc cu tine cu toate ca toti ceilalti din jur au impresia ca vorbesc singura … mi-e dor … erau momente pe care acum le-as trai la infinit, daca ai avea bunavointa sa mi te alaturi si sa continuam drumul impreuna … dar stiu … stiu ca nu vei veni …
niciodata cand am avut nevoie de tine nu ai venit … ai venit doar atunci cand gandul doar la tine nu-mi era …
mi-e dor sa nu-mi mai fie dor de tine … stiu ca e prea egoist, dar asta cred ca ar putea fi cel mai frumos dar al vietii facut vreodata mie … mi-e dor … mi-e dor
si totusi … cui sa te las? cui, daca nimeni nu are nevoie de tine, dar in taina te venereaza? cui, dorule, cui?
imi esti amic fidel de o buna perioada de timp … mi-ar parea rau daca te-ai porni pe alei de unul singur … in doi existenta e mai usoara, viata mai placuta si mai savuroasa … ai face pereche perfecta cu mine …
stiu ca multe inimi frangi, ca esti gentil si ca nu iti place sa te lauzi … pe toate le stiu … le stii si tu … stii si tu ca in jur e numai tacere … poate ca nu vrei sa imi deranjezi linistea, sa nu ma trezesti din visarea mea divina … dar te vreau inapoi numai pentru mine … nu mai e nevoie de inimi frante in lume ….
te-as cere inapoi, te-as cere …. dar nu am cui … singur hoinar il lume nu imi permiti sa iti fiu alaturi … pur si simplu nu am cui sa te cer … cu toate astea, vei veni … vei fi odata si odata al meu, cand propria fiinta se va hrani din amintiri si doruri
melicovici
ianuarie 14, 2011 at 23:58
Super postare. Ei bine, sa incercam sa dublam oaspetii tai in cateva ore din secunda asta. Inca o data felicitari pentru frumusetea gandurilor si cuvintelor tale.
veryearly
ianuarie 15, 2011 at 07:15
postarea … e si ea izvorata din ceea ce vad si simt zilnic … mersi mult pentru apreciere 🙂
standdowncafe
ianuarie 15, 2011 at 09:50
Ganduri frumoase. Felicitari pentru ca stii cum sa le scrii…
veryearly
ianuarie 15, 2011 at 15:50
mersi mult … e o mare incurcatura in ceea ce gandesc …. incerc prin acest blog sa le aranjez pe toate la locul lor 🙂
melicovici
ianuarie 15, 2011 at 23:50
Se pare ca de acum mai multi se bucura de frumusetea gandurilor tale. Cat de frumos ar fi ca
toti oamenii sa spuna din suflet ce au pastrat in inima lor. Lumea ar arata altfel.
veryearly
ianuarie 16, 2011 at 00:12
chiar am ramas fara cuvinte … nu ma asteptam sa am atat de multi vizitatori intr-o singura zi … mersi mult :*