Fracțiunea Popularilor Europeni la Bălți

Deși evenimentul a avut loc cu 2 săptămâni în urmă, susținătorii din municipiul Bălți ai Fracțiunii Popularilor Europeni din cadrul Legislaturii a III-a a Parlamentului Tinerilor și-au dorit ca acțiunea lor să nu rămână în umbră. Acesta este motivul pentru care țin să vă relatez cele ce au avut loc pe date de 14 aprilie în Bălți.

Ținând cont de faptul că FPE s-a implicat activ în cadrul acțiunilor de salubrizare „Hai Moldova” din data de 16 aprilie, orașul Bălți a hotărât că indiferența nu este o armă. La inițiativa mea, joi, 14 aprilie, la ora 14:30, în fața Teatrului „Vasile Alecsandri” s-au adunat circa 50 de persoane. Mai mult de jumătate din acestea susținători ai fracțiunii, elevi și studenți din Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, Colegiul Tehnic Feroviar și Universitatea de Stat „Alecu Russo”.

Scopul nostru a fost să sensibilizăm cât mai multă lume să participe la acțiunile de salubrizare din data de 16 aprilie. Pentru aceasta, ne-am aranjat simbolic și am făcut o „scriere umană” – HAI.MD.

Pe parcursul flashmobului tinerii au scandat numele fracțiunii, purtând cu ei pancarde. Fiind intervievați, mai mulți tineri au susținut că deși nu au auzit prea multe despre FPE până acum, dar speră ca prin prezența mea în această fracțiune, numele ei să fie auzit și în municipiul Bălți.

Menționez că din partea Fracțiunii Popular Europenilor numai în Bălți au fost mobilizați circa 50 de voluntari care pe data de 16 aprilie au participat în cadrul proiectului „Hai Moldova”.

 

…

… am promis astazi cuiva ca voi publica ceva pe blog … vreau sa ma tin de cuvant, cu toate ca imi este foarte greu sa scriu … nu vreau sa mai creada lumea ca nu-mi mai pasa de promisiunile care le fac, de ceea ce spun sau ceea ce simt … poate ca e doar un mod de a spune …

… sunt perioade in viata asta cand apare o depresie nedeslusita, cand lupta interna e prea mare si nu ai cum sa inadusi revolutia care da pe dinafara … pur si simplu nu poti … mai rau e cand in jur sunt si oameni … din persoana fff cumsecade dinainte te transformi in ceva rece, indiferent si fff insuportabil …

… nu ai nevoie de nimic si iti e indiferent de tot ce se intampla in jur … pur si simplu nu te intereseaza … si cand apar fel de fel de ganduri si iti dai seama ca esti prea departe de tot ceea ce ti-ar aduce linistea …

… si vrei un coltisor de singuratatea in mijlocul multimii … si simti ca nimeni nu te intelege … si nici nu poti avea nici un fel de pretentii … pe tine nu te afecteaza, pe ei de ce ar trebui sa o faca …

si iti apar fel de fel de intrebari existentiale, rostul carora nici macar tu ca om normal nu il intelegi, si chiar iti dai seama ca nimic nu are rost …

… ceea ce vroiam eu sa zic prin toate randurile de mai sus … nu incerc sa ies basma curata din toate chestiile pe care le zic si le fac … vreau doar ca pers la care tin sa stie ca indiferent de atitudinea mea, de dispozitia si de toanele pe care le am la un moment dat, ele oricum ocupa cea mai mare parte din inimioara mea … inteleg perfect faptul ca scuzele nu schimba mare lucru, dar oricum … I love you boys and girls …

ps … temperament melancolic am … asta explica multe … cine are de inteles va intelege

 

… a fost …

Această prezentare necesită JavaScript.

 mereu cu intarziere ne amintim de ceea ce a fost … mereu prea tarziu gasim solutii … mereu prea tarziu credem ca putem schimba ceva …

… 7 aprilie 2009 a fost … dar ce a fost? … chiar daca au trecut 2 ani, adevarul e departe de a fi descoperit si stiut … si ce folos daca se cunosc detalii, daca lumea stie ce si cum a avut loc, cine a fost in spate daca nimeni nu isi asuma responsabilitatea, daca vinovatii nu sunt trasi la raspundere, daca tinerii sufera inca de pe urma tratamentului inuman al politiei si al procuraturii …

… prea tarziu se fac toate … chiar si articolul acesta e prea tarziu postat …

… cu toate acestea vreau sa se stie ca noi nu am uitat … noua ne pasa de cei care nu mai sunt … de cei pentru care 7 aprilie 2009 nu este decat o data in calendar, ci o durere in suflet

 

 

… cautam …

… tot cautam in ultima vreme ceva si nu imi dadeam seama ce … am parcurs mai mult de 700 sute de kilometri in acest timp … am dormit pe apucate, am citit ce nimerea la mana, am urmarit firele distorsionate de praf ce se avantau spre neantul cerului, cu toate ca stiau ca se vor lovi de ceea ce intalneau in cale. mi-am dat seama ca nu vantul e cel ce distruge ceea ce intalneste in cale, ci ceea ce sta in calea vantului distruge perfectiunea naturii …

… am cautat raspunsuri si am gasit mai multe intrebari … am intocmit o lista cu lucrurile care mi-au pictat zambete in obrojari … lista e foarte lunga, dar in acelasi timp si fff scurta … sunt lucruri ale caror natura nu am inteles-o inca … si rad si plang cand imi amintesc de ele …

… am alergat de viteza, am vrut s-o evit, dar am inteles in acelasi timp ca am nevoie de ea … am cautat anume in viteza ceea ce mi se parea ca pierdusem … am incercat sa ma inteleg pe mine si actiunile care le fac … rost prea mare nu am gasit, dar mi-am dat seama ca tot ce fac este o parte din mine, o parte ce ma defineste, iar fara aceste lucruri nici eu nu as mai fi eu …

… mi-am dat seama ca cei din jurul meu ma respecta si ma accepta in masura in care eu singura vreau acest lucru, in masura in care eu ma respect pe mine … nu stiu daca am vre-un merit aparte in domeniul asta … ma respect pe mine, dar uit uneori si cei din jur profita de asta … oricum … destul de des am insomnii si ma trezesc din starea descrisa mai sus … presul de la usa e usor sa fii, ba chiar si picioarele sa le stergi de el … cu toate acestea nu am fost si nici nu voi fi nicioadata acel ceva de la usa, cu toate ca unii au gresita impresie ca e asa …

… si uite ca niciodata cautarile nu se aleg cu triumful de a gasi ceea ce se cauta … si raman cu speranta ca, intr-o zi, pe neprins de veste voi reusi sa spun cu certitudine „da … asta era”