nici nu mi-am dat seama cand am ajuns si pe ultima suta de metri si totul a luat sfarsit … cand zic totul ma refer la anii de colegiu, pe care nici nu am avut timp sa ii analizez macar putin acum, la capatul drumului pe care am pasit timid, pe care nici nu credeam sa il parcurg pana la sfarsit.
miercuri a fost ultimul sunet, ultima data cand am raspuns „PREZENT” la citirea catalogului. stiu ca pare putin deplasat, dar ceea ce a fost nu se va repeta niciodata si nu va avea acelasi impact, indiferent de orice lucru ce s-ar intampla … la facultate va fi altceva 😦
au fost flori, au fost fundite … copii mici si poezii, cantece si lacrimi, emotii si sperante … a fost si o roba si o toga … si uite ca numai eu am avut parte de ele … au fost speachuri peste speachuri, care mai de care mai profunde … am avut si eu unul … acum si lacrimi imi dau cand mi-l amintesc … poate ca cineva din voi va simti ceea ce am simtit eu in acele momente 🙂
„clipele s-au adunat necontenit in anfora timpului. picaturile au laut forma unor cupe de cristal ce-si au ca limite responsabilitatea, perseverenta, cutezanta, trainicia.
da, suntem absolventi 2011 ai colegiului pedagogic „i. creanga” din balti.
cu 90 de ani in urma, scriitorul american robert frost scria versurile poeziei „drumul neluat”:
doua drumuri s-au separat intr-o padure galbena
si nestiind pe care sa o iau si sa fiu un calator
mult timp am stat.
la inceputul acestui drum numit scoala de oameni si de invatatori, am avut divina sansa de a intalni oameni deosebiti, profesori devotati care au cultivat in sufletele fiecaruia din noi semintele adevarului, setea de cunoastere. din numele meu personal, dar si al intregii promotii 2011 tin sa va multumesc pentru daruirea cu care ne-ati ghidat si indrumat mereu.
fagaduim sa profesam cu demnitate meseria care ne-ati invatat: sa fim si sa educam oameni!!!
daca e sa ma gandesc la acei ani petrecuti in cadrul marii familii crengiene, voi reveni tot la versurile poeziei „drumul neluat”:
doua drumuri s-au separat intr-o padure
si eu,
eu am ales pe cel mai putin calatorit
si asta a contat cel mai mult!!!
cred ca amintirile se vor pastra vii atat timp cat vom fi si noi vii, viata insemnad fiecare din clipele maxime de pe parcursul unei existente
calimara de amintiri 