acolo

am trecut astazi pe acolo. Pe acolo ai fost si tu, dar nu astazi. Pe acolo am fost impreuna, dar altfel eram ambii. Luminitele scanteiau mai aprig in trecut, acum erau lenese, parca tineau ritmul cu inima-mi tacuta. Teii ce in trecut imbatau atmosfera cu mireasma lor de neuitat acum erau ofiliti, pregatindu-se de lunga perioada de hibernare. Parcarea era goala. Parcul era altul. Bancuta cu „licurici” era ocupata si nu am reusit sa ma bucur de privelistea ce o oferea. Poate ca e mai bine, cu siguranta nu as fi vazut aceleasi lucruri de una singura … Primavara e altfel, totul e mai inflacarat, cu scantei, cu fluturasi si buburuze … Toamna e cu frunze uscate si melancolie, cu jaratec abia rumegand ce treptat se transforma in cenusa imprimand o siguranta mai mare. Timpul le va arata pe toate … Unde nu e loc de doi, unul nu are ce cauta … Se pare ca „parcul cu surprize” nu e gazda potrivita pentru mine … Fumul cu miros de prune uscate invaluie in el tot ce a fost, iar roua nocturna trezeste la viata fiecare particica care inca isi mai aminteste trecutul incert si nedeslusit … Ceea ce urmeaza e sigur, dar e diferit