… virgula sau depinde …

mi-am amintit ca mai exista si alte semne de punctuatie in limba noastra draga si iubita … virgula e unul dintre ele.

si daca e loc de virgula, pai sa incep. anterior ziceam ceva despre un punct. pai da oameni buni. eu l-am pus. acum vad ca exista si loc de virgula, nu ca eu l-am facut dar este loc. care e rostul sa mai ceri scuze cand totul e consumat. cum zicea o persoana apropiata, de multumesc e plin podul. la mine de scuze e plin. si totusi, dupa virgula voastra urmeaza al meu depinde … si aici chiar se incurca povestea. apar principiile si valorile … logic ca ale mele pe care e cam imposibil sa le stie altcineva in afara de mine.

dupa virgula multe exista. explicatiile exista, nu ca eu as avea nevoie de ele. si iaca acum imi dau seama ca dupa virgula mai sunt si aspiratiile mele. interesant lucru e ca ele nu se potrivesc cu ceea ce a fost inainte de virgula. si uite cum se face ca dupa toate astea apare inevitabilul punct.

mi-am mai luat o buburuza pentru ca cea veche disparuse. pe aceea o port la inimioara, dar mai am una mai mare, sta pe masa … ori de cate ori o privesc mi se alina toate dorurile. cea noua imi insufla incredere, simt aroma de LIBERTATE.

citisem nu cu foarte mult timp in urma „Alchimistul” de Paulo Coelho … lucrurile care se intampla in viata noastra chiar au motive sa se intample … viata susura ceva in surdina … trebuie doar de acordat auzul nostru cu acele sunete … si da, LOVE TO LIVE and LIVE TO LOVE!!!