25 mai 2011 – ultimul sunet

nici nu mi-am dat seama cand am ajuns si pe ultima suta de metri si totul a luat sfarsit … cand zic totul ma refer la anii de colegiu, pe care nici nu am avut timp sa ii analizez macar putin acum, la capatul drumului pe care am pasit timid, pe care nici nu credeam sa il parcurg pana la sfarsit.

miercuri a fost ultimul sunet, ultima data cand am raspuns „PREZENT” la citirea catalogului. stiu ca pare putin deplasat, dar ceea ce a fost nu se va repeta niciodata si nu va avea acelasi impact, indiferent de orice lucru ce s-ar intampla … la facultate va fi altceva 😦

au fost flori, au fost fundite … copii mici si poezii, cantece si lacrimi, emotii si sperante … a fost si o roba si o toga … si uite ca numai eu am avut parte de ele … au fost speachuri peste speachuri, care mai de care mai profunde … am avut si eu unul … acum si lacrimi imi dau cand mi-l amintesc … poate ca cineva din voi va simti ceea ce am simtit eu in acele momente 🙂

„clipele s-au adunat necontenit in anfora timpului. picaturile au laut forma unor cupe de cristal ce-si au ca limite responsabilitatea, perseverenta, cutezanta, trainicia.

da, suntem absolventi 2011 ai colegiului pedagogic „i. creanga” din balti.

cu 90 de ani in urma, scriitorul american robert frost scria versurile poeziei „drumul neluat”:

doua drumuri s-au separat intr-o padure galbena

si nestiind pe care sa o iau si sa fiu un calator

 mult timp am stat. 

la inceputul acestui drum numit scoala de oameni si de invatatori, am avut divina sansa de a intalni oameni deosebiti, profesori devotati care au cultivat in sufletele fiecaruia din noi semintele adevarului, setea de cunoastere. din numele meu personal, dar si al intregii promotii 2011 tin sa va multumesc pentru daruirea cu care ne-ati ghidat si indrumat mereu. 

fagaduim sa profesam cu demnitate meseria care ne-ati invatat: sa fim si sa educam oameni!!!

daca e sa ma gandesc la acei ani petrecuti in cadrul marii familii crengiene, voi reveni tot la versurile poeziei „drumul neluat”:

doua drumuri s-au separat intr-o padure

si eu, 

eu am ales pe cel mai putin calatorit

si asta a contat cel mai mult!!!

cred ca amintirile se vor pastra vii atat timp cat vom fi si noi vii, viata insemnad fiecare din clipele maxime de pe parcursul unei existente

 

Bălți Votează!!!

mare sarbatoare mare la balti!!! 22 mai – ziua si hramul orasului, au scos din case atat locuitorii varstânci cat si pe cei mai tineri, dornici de a mai vedea vechile parade de pe vremea uniunii sovietice, de a mai sta prin centru la un pahar de ceva tare, de a mai pune lumea la cale.

de fapt, toti cei care au iesit din case au avut un scop bine determinat, forfota fiind cea care dadea de inteles acest fapt.

desi nu a fost la fel de grandioasa ca si in anii trecuti, parada a reusit sa adune un numar mare de persoane, care sa participe nemijlocit, care sa priveasca. srl-urile si-au mai facut reclama, partidele au mai incercat sa isi faca nume si sa mai adune din voturile celor inca nehotarati, copii au mancat vata de zahar, cei mai in varsta au consumat bere si alte substante tari 😛

uite in acest context, noi, un grup de tineri care nu avem stare pur si simplu sa stam si sa asteptam ca cineva sa schimbe lucrurile pentru noi, am decis ca 22 mai este ziua potrivita sa iesim si sa convingem tinerii sa iasa la vot, sa-si exprime optiunea si sa-si aleaga primarul si viitorii consilieri!

principalele actiuni pe care le-am intreprins in ziua cu pricina a fost distribuirea de flayere cu sloganele noastre:

• Bălți fii tare, pe 5 iunie hai la Votare!!!
• Вместе мы сила-Голосуй Красиво!!!
• Nu fi slab, pe 5 iunie Votează cu cap!!!
• Не хлопай ушами, голосуй с мозгоми!!!

in acelasi timp, tinerii au avut sansa de a face poze cu banerele noastre:

cei 7 bravi voluntari din localitate au avut sarcina de a distribui flayere in cartiere. s-au descurcat de minune si chiar suntem mandri de ei.

in concluzie … ziua de 22 mai a fost foarte productiva pentru noi, GOTV Bălți: am reusit sa distribuim circa 6000 de flayere, am interacționat cu tineri care chiar nu aveau chef de politica si de noi intr-o zi de sarbatoare, dar care ne-au acordat macar putin din timpul lor, oameni de tot felul s-au apropiat de noi si ne-au zis ca suntem bravo pentru aceea ca nu sustinem nici un partid, dar cu toate acestea indemnam lumea sa iasa la vot, am facut poze cu super banerele noastre si chiar ne-am simtit bine

apropo, orasul Bălți chiar iese la votare!!!!

 

Fracțiunea Popular Europenilor în cadrul Orășelului European de la Bălți

Capitala de Nord a țării a sărbătorit Zilele Europei în Republica Moldova la sfârșitul weekend-ului trecut, sâmbătă, 14 mai 2011.

Piața Vasile Alecsandri s-a transformat pentru o zi într-un adevărat Orășel European. Deși nu la fel de mare precum a fost cel de la Chișinău, Orășelul European de la Bălți a reușit să schimbe atmosfera plictisitoare ce domnește în provincie.

Corturile amplasate pe Piața Vasile Alecsandri s-au dovedit a fi neîncăpătoare, trecătorii fiind foarte curioși de  informațiile oferite de țările și organizațiile prezente la eveniment.

Deși Parlamentul Tinerilor nu a avut cort separat în Orășelul European de la Bălți, Fracțiunea Popular Europenilor a fost prezentă la eveniment. Scopul rincipal al aflării acesteia în cadrul târgului a fost promovarea valorilor europene ce stau la baza sa, informarea tinerilor cu privire la activitatea Parlamentului Tinerilor și a FPE și, desigur, mediatizarea Concursului Național de Eseuri „Cetățeanul UE în conextul Republicii Moldova: Perspective, Realizări, Consecințe”.

Tinerii nu au fost indiferenți, tema concursului fiind în „trend”, precum afirma Dumitru, unul dintre cei mai interesați trecători. În același timp acesta a subliniat faptul că este foarte importantă implicarea noastră în astfel de subiecte, tinerii fiind viitorul țării, al Europei, dar chiar și al lumii.

Persoane interesate de activitatea Parlamentului Tinerilor, a FPE au fost foarte multe, ba chiar și concursul de eseuri a stârnit interesul tinerilor. Sperăm că acest interes va fi fructificat prin participarea și implicarea nemijlocită a acestora în cadrul atât a concursului, cât și a Parlamentului Tinerilor.

 

… just in time …

… uite ca am mai fost la o nunta … uite ca am mai ratat un buchet, dar nu cred ca asta conteaza … dorinta sa fie, motive si cel mai important, 2 in unu … restul … povesti …

acum sunt sigura ca nu mai sunt sigura de nimic … nu totul functioneaza dupa reguli prestabilite, fixe si irevocabile … desi am vrea noi sa o controlam, destinul singur alege ce si cum urmeaza sa decurga in viata unui simplu om

zambetele si voia buna se impartasesc si inunda atmosfera intr-o maniera usor vibranda cu susur lin de izvor ce-si leagana apele spre valea timpului … abrupta si covarsitoare duce spre un final … dar pana la final mai sunt multe de colindat si de vazut …

… cu nabadai si cu atacuri fulgere la orice fel de integritate, emotionala in primul rand … cu dorinta de evadare din insasi existenta intr-un asa mod, cu dorinta de a fi un racusor voinic care face mai multi pasi inapoi decat inainte, dar care ajunge la locul la care se gandea de atata timp … ceva de genul … cuvintele sunt prea scurte si prea lipsite de intelesuri … sensul in sine e mult prea profund

… imi iubesc prietenii, le sunt recunoscatoare celor care incearca sa faca o schimbare in viata mea … iubirea e un sentiment mult prea profund de care nu toti se pot bucura … loc sub soare e mult si mare … persoane deosebite enorm de multe, adica fiecare e deosebit, doar ca trebuie sa descoperim anume deosebitul in oameni

vreau sa cred ca cei ce-si unesc destinele inteleg complexitatea acestui fapt si sunt siguri de urmari … continui sa cred ca iubirea exista, doar ca mai avem de lucrat cu totii la asta …

oamenii deosebiti merita sa fie fericiti, indiferent de toate greutatile si nevoiele vietii … jumatatile se intalnesc atunci cand crezi tot mai putin in acest lucru …

… mmm … just in time … incepe sesiunea, imposibil de trecut fara emotii suplimentare … va fi totul bine, sunt sigura de asta … un pic de descarcare emotionala simt ca e binevenita … asa ca, blogul e o buna metoda

 

… m-am mutat …

se apropie marele sfarsit … cu toate ca nu-mi place, asa ii zic pentru ca asta si este … in mai putin de 1 luna viata de colegiu se va termina … mai raman cele 3 examene, dar alea nu se mai pun …

… si cum ziceam se termina … va urma altceva … o schimbare destul de mare se apropie … acesta este si motivul pentru care am hotarat ca si blogul trebuie sa se schimbe … sa pregateasca cumva schimbarea ce va urma …

… si daca tot am schimbat ceva, sa imi exprim sentimentele cu privire la vechea și noua infatisare …

… culoarea clasica, negrul, ma depasea deja … viata de colegiu nu a fost atat de sumbra … ceva trebuia de schimbat … maro ciocolatiu … imi face pofta de ciocolata, iar cine ma cunoaste stie ca nu prea o duc bine cu ciocolata, so … e un lucru bun … de azi inainte o sa pap mai des ciocolata …

… de obicei sunt statornica, nu prea imi plac schimbarile, desi am o viata agitata … nu in ceea ce conteaza pentru mine … blogul conteaza, ba chiar foarte mult, dar faptul ca am schimbat tema, nu e doar a schimba tema … e un fel de a trasa o linie …

stiu ca lucrurile mari nu se intampla peste noapte, dar un lucru e sigur … schimbarea se apropie … sfarsitul e mai aproape decat credeam

 

Fracțiunea Popularilor Europeni la Bălți

Deși evenimentul a avut loc cu 2 săptămâni în urmă, susținătorii din municipiul Bălți ai Fracțiunii Popularilor Europeni din cadrul Legislaturii a III-a a Parlamentului Tinerilor și-au dorit ca acțiunea lor să nu rămână în umbră. Acesta este motivul pentru care țin să vă relatez cele ce au avut loc pe date de 14 aprilie în Bălți.

Ținând cont de faptul că FPE s-a implicat activ în cadrul acțiunilor de salubrizare „Hai Moldova” din data de 16 aprilie, orașul Bălți a hotărât că indiferența nu este o armă. La inițiativa mea, joi, 14 aprilie, la ora 14:30, în fața Teatrului „Vasile Alecsandri” s-au adunat circa 50 de persoane. Mai mult de jumătate din acestea susținători ai fracțiunii, elevi și studenți din Colegiul Pedagogic „Ion Creangă”, Colegiul Tehnic Feroviar și Universitatea de Stat „Alecu Russo”.

Scopul nostru a fost să sensibilizăm cât mai multă lume să participe la acțiunile de salubrizare din data de 16 aprilie. Pentru aceasta, ne-am aranjat simbolic și am făcut o „scriere umană” – HAI.MD.

Pe parcursul flashmobului tinerii au scandat numele fracțiunii, purtând cu ei pancarde. Fiind intervievați, mai mulți tineri au susținut că deși nu au auzit prea multe despre FPE până acum, dar speră ca prin prezența mea în această fracțiune, numele ei să fie auzit și în municipiul Bălți.

Menționez că din partea Fracțiunii Popular Europenilor numai în Bălți au fost mobilizați circa 50 de voluntari care pe data de 16 aprilie au participat în cadrul proiectului „Hai Moldova”.

 

…

… am promis astazi cuiva ca voi publica ceva pe blog … vreau sa ma tin de cuvant, cu toate ca imi este foarte greu sa scriu … nu vreau sa mai creada lumea ca nu-mi mai pasa de promisiunile care le fac, de ceea ce spun sau ceea ce simt … poate ca e doar un mod de a spune …

… sunt perioade in viata asta cand apare o depresie nedeslusita, cand lupta interna e prea mare si nu ai cum sa inadusi revolutia care da pe dinafara … pur si simplu nu poti … mai rau e cand in jur sunt si oameni … din persoana fff cumsecade dinainte te transformi in ceva rece, indiferent si fff insuportabil …

… nu ai nevoie de nimic si iti e indiferent de tot ce se intampla in jur … pur si simplu nu te intereseaza … si cand apar fel de fel de ganduri si iti dai seama ca esti prea departe de tot ceea ce ti-ar aduce linistea …

… si vrei un coltisor de singuratatea in mijlocul multimii … si simti ca nimeni nu te intelege … si nici nu poti avea nici un fel de pretentii … pe tine nu te afecteaza, pe ei de ce ar trebui sa o faca …

si iti apar fel de fel de intrebari existentiale, rostul carora nici macar tu ca om normal nu il intelegi, si chiar iti dai seama ca nimic nu are rost …

… ceea ce vroiam eu sa zic prin toate randurile de mai sus … nu incerc sa ies basma curata din toate chestiile pe care le zic si le fac … vreau doar ca pers la care tin sa stie ca indiferent de atitudinea mea, de dispozitia si de toanele pe care le am la un moment dat, ele oricum ocupa cea mai mare parte din inimioara mea … inteleg perfect faptul ca scuzele nu schimba mare lucru, dar oricum … I love you boys and girls …

ps … temperament melancolic am … asta explica multe … cine are de inteles va intelege

 

… a fost …

Această prezentare necesită JavaScript.

 mereu cu intarziere ne amintim de ceea ce a fost … mereu prea tarziu gasim solutii … mereu prea tarziu credem ca putem schimba ceva …

… 7 aprilie 2009 a fost … dar ce a fost? … chiar daca au trecut 2 ani, adevarul e departe de a fi descoperit si stiut … si ce folos daca se cunosc detalii, daca lumea stie ce si cum a avut loc, cine a fost in spate daca nimeni nu isi asuma responsabilitatea, daca vinovatii nu sunt trasi la raspundere, daca tinerii sufera inca de pe urma tratamentului inuman al politiei si al procuraturii …

… prea tarziu se fac toate … chiar si articolul acesta e prea tarziu postat …

… cu toate acestea vreau sa se stie ca noi nu am uitat … noua ne pasa de cei care nu mai sunt … de cei pentru care 7 aprilie 2009 nu este decat o data in calendar, ci o durere in suflet

 

 

… cautam …

… tot cautam in ultima vreme ceva si nu imi dadeam seama ce … am parcurs mai mult de 700 sute de kilometri in acest timp … am dormit pe apucate, am citit ce nimerea la mana, am urmarit firele distorsionate de praf ce se avantau spre neantul cerului, cu toate ca stiau ca se vor lovi de ceea ce intalneau in cale. mi-am dat seama ca nu vantul e cel ce distruge ceea ce intalneste in cale, ci ceea ce sta in calea vantului distruge perfectiunea naturii …

… am cautat raspunsuri si am gasit mai multe intrebari … am intocmit o lista cu lucrurile care mi-au pictat zambete in obrojari … lista e foarte lunga, dar in acelasi timp si fff scurta … sunt lucruri ale caror natura nu am inteles-o inca … si rad si plang cand imi amintesc de ele …

… am alergat de viteza, am vrut s-o evit, dar am inteles in acelasi timp ca am nevoie de ea … am cautat anume in viteza ceea ce mi se parea ca pierdusem … am incercat sa ma inteleg pe mine si actiunile care le fac … rost prea mare nu am gasit, dar mi-am dat seama ca tot ce fac este o parte din mine, o parte ce ma defineste, iar fara aceste lucruri nici eu nu as mai fi eu …

… mi-am dat seama ca cei din jurul meu ma respecta si ma accepta in masura in care eu singura vreau acest lucru, in masura in care eu ma respect pe mine … nu stiu daca am vre-un merit aparte in domeniul asta … ma respect pe mine, dar uit uneori si cei din jur profita de asta … oricum … destul de des am insomnii si ma trezesc din starea descrisa mai sus … presul de la usa e usor sa fii, ba chiar si picioarele sa le stergi de el … cu toate acestea nu am fost si nici nu voi fi nicioadata acel ceva de la usa, cu toate ca unii au gresita impresie ca e asa …

… si uite ca niciodata cautarile nu se aleg cu triumful de a gasi ceea ce se cauta … si raman cu speranta ca, intr-o zi, pe neprins de veste voi reusi sa spun cu certitudine „da … asta era”

 

martie ′92 – eroii nu mor niciodată

„Un strat de morți se așează peste altul și se preface în pământ; în praf, în uitare. „

(Victor Barsan, Masacrul inocenților, București, 1993)

încet, încet devenim stafii … stafii ale propriului trecut, trecut uitat și îngropat în negura uitării și a nepăsării.

a mai trecut un an, precum au trecut și alții înainte … 19 la număr. oare câți vor mai trece? cât timp vom uita de noi, de durerea noastră, de ceea ce ne-a marcat existența și devenirea? cât timp vom mai șterge cu buretele rănile încă sângerânde ale celor ce au luptat pentru libertate, integritate și independență? suntem noi oare demni de numele de român? … și dacă cuiva nu-i convine numele de român, e perfect valabil și cel de moldovean, cu toate că în acest caz motive pentru care să fie mândru și demn de numele ce-l porți e și mai mic.

au trecut 19  … vor mai trece probabil încă pe atât și situația va rămâne neschimbată … probabil … cu toate că sper și tind să cred că filele uitării vor fi înlocuite de cele ale renașterii … renașterii bunului simț față de ceea ce înseamnă istorie, neam și memorie

vreau să cred că memoria celor ce și-au pierdut viața în războiul de pe Nistru este vie și va rămâne vie în inimile tuturor, indiferent de guvernare și de impedimentele timpului