rece

gerul i-a furat sufletul, l-a dus undeva departe, departe, l-a inchis in palatul rece al infinitului … nu putea pur si simplu sa scape … o cuprindea frica, dar isi dadea seama ca se va obisnui … stia ca va deveni si ea rece … stia ca pana aici a trait cu adevarat … ce va urma era cert … nu va mai fi aceea care a mai fost … nu va mai simti la fel, nu va mai iubi la fel … nu va mai fi ea

totusi inca o durea ceva … ii parea rau ca nu a reusit sa ii spuna lui cat de mult il iubeste, cat de mult inseamna el pentru ea … stia ca e sfarsitul dar nu putea face nimic … era mai simplu asa

zilele treceau neintrerupt pe noianul necontenit al frigului … la inceput i-a fost greu … fara zambete, fara priviri calde, fara mangaieri … fara soapte de dragoste … era atat de fals si de superficial … simtea ca nu mai rezista

frigul, simtind ca si-a facut efectul, a eliberat-o … mai rece ca intotdeuna, mai indiferenta decat orice alta fiinta de pe pamant, mai  singura decat fusese vreodata …

nu stia unde sa o apuce, dar nu era o problema prea mare … oriunde nu s-ar fi dus stia ca va fi primita, ca toti o asteapta, ca le-a fost dor si ca sunt dispusi sa o ierte indiferent de ce nu ar fi facut … daca e sa vorbim sincer, nici nu ii pasa ca nu va fi iertata … confortul era prea mare in situatia in care se afla …

momentul cel mai greu abia incepea … cu toate ca nu pentru ea … era prea amortita sa mai simta ceva, cu toate ca era cel mai de pret lucru pe care si-l dorea … sa simta si sa traiasca momentele alaturi de cea mai de pret persoana din viata ei … planul diabolic al vietii i-a schimbat total traiectoria si acum se afla in fata celei mai mari nedreptati …

reintalnirea cu el … nevazund-o de ceva vreme, el, iubind-o fara limite temporale, spatiale sau ideologice si-a calcat peste orice principii si a alergat sa o vada, sa o simta alaturi … ea … mai indiferenta ca niciodata, era de nerecunoscut … rece, superficiala, indiferenta … pur si simplu nici unul din ei nu intelegea ce se intampla … nu puteau trece peste acea bariera impusa de frig … ea era rece

a incercat in fel si chip sa o schimbe, insa nu a reusit … inima ei era rece … tot ce mai putea face era sa ii admire chipul angelic stiind ca de acum in colo va avea langa sine doar  ceva foarte rece … o iubea si asta conta pana la urma … doar prezenta ei ii aducea raze de lumina in viata

 

nesiguranta

diparitia a ceea ce nici nu se naste e uneori mai tragica decat intraga existenta constienta a cuiva sau a ceva. durerea suferita a ceea ce nici nu a apucat sa existe e sfasietoare, iar semnele de intrebare ce apar zguduie din radacini intreaga-mi fiinta? distanta e de vina, ochii care nici nu au avut sansa sa se intalneasca, gandurile prea multe care nici nu s-au putut scrie pe foaia imaculata a constiintei … tot ceea ce nu imi permite creierul sa verbalizez, inima pastreaza si rumega. de ce nu avem curajul sa simtim cu inima si nu cu constiinta? de ce intre doua persoane apare mereu constiinta si nu permite sa aiba loc un schimb fluent de idei, sentimente care inima le nutreste in cel mai sincer mod?

ce ma face sa scriu aceste randuri? … poate ca dorinta de a nu mai trece prin ceea ce zilnic initiez … conversatii mascate si fara sens in comparatie cu ceea ce cu adevarat ar trebui sa fie … dorinta de a fi eu si nu ceea ce imi dicteaza constiinta … dorinta de a fi aproape de acea persoana care in cele din urma e ceea ce am asteptat … acel print din poveste, pe alocuri cu unele defecte dar care pentru mine e cu adevarat un print, acea dorinta arzanda de a strabate distanta cu gandul doar pentru a fi aproape, pentru a alina durerea celuluilalt si setea mea nebuna de comunicare si … cine stie … iubirea adevarata

poate ca e greu de crezut, dar sunt unele momente cand simti ca ai intalnit persoana potrivita cu toate ca nu ai avut niciodata ocazia sa fii fata in fata cu ea. poate ca e ciudat, poate ca nu e adevarat, poate ca voi da gres si de data aceasta, insa ceea ce simt este ca DA … poate fi ea. sentimentul este profund … nu stiu ce va urma, insa cu siguranta vor fi unele clipe de suferinta, cu toate ca poate fi si implinire. suferinta este inevitabila totusi tinad cont de aceea ca distanta ramane unul dintre acele coordonate care mereu va desparti doua suflete gemene

 

STOP!!!

daca ar sti cei din jur cat de dificil e sa inaintezi cand tot ceea ce te defineste este atat de nesigur si de putred, cand tot ceea ce credeai mai sfant nu e decat minciuna … realitatea de cele mai multe ori este mai cruda decat orice altceva pe lumea asta, iar viata in asemenea conditii isi pierde valoarea si sensul normal. dificultatea existentei intr-o asemenea situatie pune piedici in dezvoltarea normala a oricarui. intreaga sa viata va purta amprenta acelor urme lasate de durerea deplina a noianului de evenimente ce l-au marcat … vinovati suntem noi, societatea. cu ce e vinovat acel bebelus ce se naste intr-o familie in care relatiile sunt distantate si chiar violente? cu ce e vinovat el ca cei ce l-au adus pe lume nu au constientizat faptele pe care le-au facut concepand un copil cand ei singuri nu erau destul de dezvoltati emotional? cate persoane deja mature nu ar vrea sa se intoarca in timp si sa le aminteasca celor ce le-au dat nastere ca nu e tocmai bine ceea ce fac, ca mai devreme sau mai tarziu vor plati pentru ceea ce fac ei acum, ca nu sunt potriviti, ca ea nu e acea femeie, el nu e acel barbat … ca rezultatul a ceea ce fac ei acum nici nu il pot concepe la momentul de fata, ca ceea ce fac le va afecta copii in cele din urma, ca vor suferi intr-un mod pe care nici sa il viseze nu pot … le-ar spune pur si simplu STOP!!!