… virgula sau depinde …

mi-am amintit ca mai exista si alte semne de punctuatie in limba noastra draga si iubita … virgula e unul dintre ele.

si daca e loc de virgula, pai sa incep. anterior ziceam ceva despre un punct. pai da oameni buni. eu l-am pus. acum vad ca exista si loc de virgula, nu ca eu l-am facut dar este loc. care e rostul sa mai ceri scuze cand totul e consumat. cum zicea o persoana apropiata, de multumesc e plin podul. la mine de scuze e plin. si totusi, dupa virgula voastra urmeaza al meu depinde … si aici chiar se incurca povestea. apar principiile si valorile … logic ca ale mele pe care e cam imposibil sa le stie altcineva in afara de mine.

dupa virgula multe exista. explicatiile exista, nu ca eu as avea nevoie de ele. si iaca acum imi dau seama ca dupa virgula mai sunt si aspiratiile mele. interesant lucru e ca ele nu se potrivesc cu ceea ce a fost inainte de virgula. si uite cum se face ca dupa toate astea apare inevitabilul punct.

mi-am mai luat o buburuza pentru ca cea veche disparuse. pe aceea o port la inimioara, dar mai am una mai mare, sta pe masa … ori de cate ori o privesc mi se alina toate dorurile. cea noua imi insufla incredere, simt aroma de LIBERTATE.

citisem nu cu foarte mult timp in urma „Alchimistul” de Paulo Coelho … lucrurile care se intampla in viata noastra chiar au motive sa se intample … viata susura ceva in surdina … trebuie doar de acordat auzul nostru cu acele sunete … si da, LOVE TO LIVE and LIVE TO LOVE!!!

 

dincolo de aparente

mititica  de tot, dar cu o dorinta imensa de viata, afirmare si cel mai important, existenta … asa ma vad eu si incerc sa fac cate pot si cum pot … pacat ca cei din jur nu inteleg asta

incerc sa aduc cinste parintilor, rudelor, sa aiba cu cine se mandri surioara, bunicii ajutor si sprijin, cunoscutii de la cine lua energie … pacat ca vad doar aceea ca nu reusesc toate si sunt mereu cu gandul in alta parte

incerc sa fac bine ceea ce fac, de multe ori ajung la compromisuri, dar asa cel putin pot face fata la un nivel inalt cerintelor activitatilor in care ma implic … pacat de cei ce vad ca nu reusesc tot la timp si se uita numai la momentul de fata

imi caut prietenii cand mai scap de incarcarea zilnica, e egoist poate si din partea mea, dar altfel nu mai reusesc … pacat ca ei nu mai au timp de mine

vad ca sunt in afara tuturor variabilelor spatiale si temporale, nu-mi mai dau seama de e noapte sau zi, de locul unde ma aflu si emotiile care mi le provoaca aceste locuri … pacat ca nu mai am notiunea timpului

vreau multe, incerc multe, tind si la mai multe, vreau sa ating idealul trasat cu ceva vreme in urma cat mai repede, sa ajung la un alt nivel al dezvoltarii mele personale, sa fiu cea care exista in plan ipotetic pentru a trece mai usor peste tot ceea ce intalnesc zilnic … pacat ca sunt doar dorinte, realizabile doar in conditiile in care voi avea doar destula putere

vreau sa fiu din nou in mijlocul prietenilor mei, sa ii am aproape, sa fiu apreciata nu dupa ceea ce incerc sa fac, dar dupa simplul principiu  al prietenii si al relatiilor pe care le stabilesc cu cei din jur … pacat ca ei nu ma mai vad aceeasi

sunt aceeasi, sunt irina, unde m-ati pierdut?

oricum … chiar si asa nu vad chiar totul in negru … e foarte gri doar, culoarea mea preferata … si cred ca voi urma principiul care ma insoteste mereu, daca voi nu ma vreti, ma vreau eu asa cum sunt … pacat doar ca e foarte dureros

dincolo de aparente sunt aceeasi, mai ocupata, mai preocupata de ceea ce ma defineste, de cei din jur, mai sensibila la tot ceea ce intra in contact cu mine. incercati doar sa nu judecati daca nu aveti capacitatea de transpunere in pielea mea … nu cred sa le reusiti pe toate mai bine ca mine

 

ce e sufletul?

sufletul e ceea ce nici pe departe nu poate fi atins cu marginitul cuget al fiintei umane. e departe de a fi cuprins si inteles, departe de a fi implinit si satisfacut. e mereu in cautare si mereu in disperare … asta poate ca este valabil pentru unii dintre noi, insa in ceea ce ma priveste, asa vad eu lucrurile. sufletul e acea parte a eului personal ce e mereu loiala si care te indeamna spre lucruri mai bune, e cel ce iti aminteste ca nu ai timp de pierdut si ca mai ai mult de alergat pentru a fi implinit. sufletul e cel ce mereu doare fara o explicatie cat de cat logica. el exista si se asta nu te poti indoi.