RSS

Arhive pe etichete: iarba

singur in visare

viteza vantului te poarta in lumi indepartate, soarele incalzeste cu o necunoscuta sfiala de a nu fi descoperit si pedepsit, iarba vrea sa creasca dar se intimideaza de ritmul mult prea rapid al omului trecator, pasarile cu greu ies din vizuine … iarna a fost prea lunga si prea grea. cu toate acestea, e o noua zi de primavara, a douazeci si saptea a primaverii anului acesta. atmosfera e promitatoare, se anunta un an binecuvantat de Cel de Sus. Razele Soarelui se chinuie sa scoata din casa oamenii care inca nu au realizat intentia naturii de a se trezi si de a incepe in ritm alert viata anului 2010. Putinele parcuri din oras sunt vizitate de parinti cu copii mici care admira, impreuna cu odorasele lor, divina magie a trezirii naturii la viata. cu toate acestea, nu e de ajuns … nu toti ies afara din casa. e prea greu sa scoti singuratatea afara … implantarea ei in cele mai ascunse colturi ale casei a inlaturat orice posibilitate de lupta cu ea … cel mai usor e sa lenevesti, sa stai fara nici un gand, sau cu prea multe. indiferent de sunetele ce ies din difuzoare, senzatia e aceeasi … gol profund si un abis vesnic. cine ar putea intelege daca nu numai cei ce trec prin aceasta stare … timpul le va rezolva, dar nu stiu in ce masura.

somnul e cel mai bun prieten al omului … il ajuta sa scape pentru o perioada oarecare de realitatea cotidiana … mai greu e sa adormi, dar oricum, dupa ce ai adormit visele sunt cele ce te ajuta sa evadezi in spatii nestiute si necuprinse de ochiul uman. e simplu sa existi intr-un asemenea spatiu … nestiut de nimeni, invizibil daca vrei, realizand ceea ce in lumea reala e imposibil … trairile sunt mai intense, exteriorizarea lor e lipsita de dificultati, prietenii sunt sinceri … intervine ceva in aceasta forma a existentei umane si te impune sa revii la ceea ce nu iti permite sa te exprimi fara limite … trezirea e inevitabila … toate visele se spulbera si te vezi nevoit sa infrunti viata.

natura totusi e aproape … mai ales spre sfarsitul zilei cand te decizi ca ar fi bine sa faci o plimbare … materialismul, il simti ca te sufoca cand esti in  cercul societatii … desi incerci, nu poti sta pentru prea mult timp inconjurat de persoane care au idealuri straine de ale tale … evadezi … intri din nou in singuratatea ascunsa in colturi … ea o parte din tine … ea esti tu

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 28, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,