rece

gerul i-a furat sufletul, l-a dus undeva departe, departe, l-a inchis in palatul rece al infinitului … nu putea pur si simplu sa scape … o cuprindea frica, dar isi dadea seama ca se va obisnui … stia ca va deveni si ea rece … stia ca pana aici a trait cu adevarat … ce va urma era cert … nu va mai fi aceea care a mai fost … nu va mai simti la fel, nu va mai iubi la fel … nu va mai fi ea

totusi inca o durea ceva … ii parea rau ca nu a reusit sa ii spuna lui cat de mult il iubeste, cat de mult inseamna el pentru ea … stia ca e sfarsitul dar nu putea face nimic … era mai simplu asa

zilele treceau neintrerupt pe noianul necontenit al frigului … la inceput i-a fost greu … fara zambete, fara priviri calde, fara mangaieri … fara soapte de dragoste … era atat de fals si de superficial … simtea ca nu mai rezista

frigul, simtind ca si-a facut efectul, a eliberat-o … mai rece ca intotdeuna, mai indiferenta decat orice alta fiinta de pe pamant, mai  singura decat fusese vreodata …

nu stia unde sa o apuce, dar nu era o problema prea mare … oriunde nu s-ar fi dus stia ca va fi primita, ca toti o asteapta, ca le-a fost dor si ca sunt dispusi sa o ierte indiferent de ce nu ar fi facut … daca e sa vorbim sincer, nici nu ii pasa ca nu va fi iertata … confortul era prea mare in situatia in care se afla …

momentul cel mai greu abia incepea … cu toate ca nu pentru ea … era prea amortita sa mai simta ceva, cu toate ca era cel mai de pret lucru pe care si-l dorea … sa simta si sa traiasca momentele alaturi de cea mai de pret persoana din viata ei … planul diabolic al vietii i-a schimbat total traiectoria si acum se afla in fata celei mai mari nedreptati …

reintalnirea cu el … nevazund-o de ceva vreme, el, iubind-o fara limite temporale, spatiale sau ideologice si-a calcat peste orice principii si a alergat sa o vada, sa o simta alaturi … ea … mai indiferenta ca niciodata, era de nerecunoscut … rece, superficiala, indiferenta … pur si simplu nici unul din ei nu intelegea ce se intampla … nu puteau trece peste acea bariera impusa de frig … ea era rece

a incercat in fel si chip sa o schimbe, insa nu a reusit … inima ei era rece … tot ce mai putea face era sa ii admire chipul angelic stiind ca de acum in colo va avea langa sine doar  ceva foarte rece … o iubea si asta conta pana la urma … doar prezenta ei ii aducea raze de lumina in viata

 

indiferenta fata de ce ai insemnat candva

Credeam în dragostea ta, dar mi-am dat seama că nu ura este opusul dragostei, ci indiferenţa.

Eşti imun la toate. Nu ura te face să fii păcătos, ci indiferenţa faţă de cei ce ţin la tine.

Ceea ce creşte în mine este ură şi indiferenţă. Acesta este rodul a tot ceea ce cândva era totul.

Tot ceea ce eşti este izvorât din ignoranţă. Nici nu tinzi la perfecţiune, pentru că nu-ţi ajunge înţelepciunea necesară pentru astfel de realizări omeneşti.

Eşti atât de actual … nu rămâi cu nimic în urma modei. În colţuri creşte indiferenţa ce-ţi dă putere să frângi inimi.

Blândeţea ta rupe hotarele realului. O fiinţă pură nu poate fi blândă şi în acelaşi timp atât de indiferentă. Tu le reuşeşti pe toate.

Eşti politicos cu cei ce te înconjoră. Încep să cred că această politeţe a ta cu mine este o indiferenţă organizată.

Am descoperit cea mai puternică forţă din univers … indiferenţa. Tot ce atins ea este lipsit de sens. Nici dragostea mea nu mai are nici un sens.

În spatele indiferenţei tale se ascund nişte atitudini neştiute de mine. Aş vrea să ştiu ce se ascunde în spatele ei pentru a putea merge mai departe. De altfel sunt blocată în această prăpastie a durerii.

Nu mi-e frică de duşmani. Cel mai rău lucru pe care îl pot face este să mă omoare. Nici de prieteni nu mi-e frică. Ei m-au trădat şi mă vor mai trăda în continuare. Mi-e frică de cei indiferenţi deoarece ei nici nu ucid, nici nu trădează, însă cu acordul lor se comit şi omoruri şi trădări.

Ignoranţa ta m-a trimis în noaptea minţii, noapte în care nici lună nu e, nici stele.

Cu toate că la moment mi se pare imposibil, sper că voi reuşi să te uit. Este un lucru ce ţine de timp şi de indiferenţă … va ajunge o vreme când mă voi sătura de atâta suferinţă şi nepăsare. Va veni acel moment când voi simţi că trăiesc şi nu are rost să mă mai gândesc la tine. Pentru un moment aş vrea şi eu să fiu indiferentă, însă imi dau seama că nu pot … asta ar însemna să nu mai fiu eu.