liniste

linistea … sugruma vieti, distruge imperii, strapunge orizonturi, taie clipe de maxima intesitate … si totusi e tacere

nu as fi crezut niciodata ca voi avea o atitudine pozitiva fata de liniste, fata de tacere … uite ca a ajuns si aceasta vreme … linistea si tacerea este mai placuta uneori … tu faci parte din ele … poate ca doar din ideal, poate ca doar intr-o inchipuire mult prea ireala si prea departata

cuvintele sunt uneori de prisos … de fiecare data zic ceva aiurea, ceva ce nu se leaga cu nimic din ceea ce gandesc … mereu am vrut sa poti citi doar ce am gandit … poate ca era si mai simpla existenta mea in acest mod, poate ca nu ar fi trebuit sa lupt atat … poate ca ramaneai acolo unde ai vrut mereu si de unde eu nu te-am lasat niciodata sa pleci …

inima mea are nevoie de liniste … o liniste divina pe care o cauta de ceva vreme … observ ca inca nu si-a gasit-o … vreau sa vad in tine anume tot de ce aveam nevoie, sa cred ca tu esti totul … totusi imi dau seama ca este doar o iluzie … ceva ramane un blocaj … blocaj prea mare si nu pot face nimic sa il depasesc … nu vreau sa fiu mereu eu cea care face ceva in privinta asta … nu vreau sa fiu prima

mi-e frica si stii asta … mi-e frica de orice … mi-e frica de tot … mi-e frica de mine … mi-e frica

cu toate acestea sunt cufundata si eu in liniste si tacere si eu … cufundata de cand ma stiu … nu vreau sa ies de acolo, dar vreau linistea sa ma inconjoare si sa fie prezenta in fiecare colt al existentei mele … linsitea e nectarul, nectarul fara de care nu pot trai … nectarul care imi alimenteaza zambetul … si e atat de simplu sa existi in felul acesta …

si inca nu am invatat sa spun tot ce am pe suflet asa cum e … iarasi infloresc tot ce e ascuns acolo … sper sa  intelegi macar de data asta totul exact asa cum am vrut eu sa intelegi … sper sa ma regasesc pe mine undeva … sper sa fiu ratacita, dar nu pierduta … sper sa fiu aceeasi eu

 

totul va fi bine

si ce sa faci cand nimic nu mai are acelasi impact asupra ta, cand tot ce candva era totul acum e nimic? ce sa faci cand nu mai simti lucrurile la o intensitate maxima? sa fie oare ceva in neregula, sa fiu eu de vina cu ceva?
cand eram mai mica auzeam adesea ca daca nu e dragoste la prima vedere, atunci nimic nu mai are efect … totul e in zadar … de ceva vreme ma intreb eu deja ce e dragostea la prima vedere … sau mai bine zis ce e dragostea … intru in prea mari incurcaturi numai gandindu-ma la asta … nu mai e atat de important sa iti dai seama de toate acestea … mai important e sa simti, sa traiesti momentul si sa intelegi ca sunt printre putinele pe care le poti avea … de a fost sa fie dragoste iti vei da seama, poate ca mai tarziu, dar iti vei da seama
ce mi se intampla acum … prea greu sa imi dau seama, cu atat mai mult sa verbalizez … iata care este si motivul pentru care scriu, incercand ca macar eu sa inteleg ceva mai tarziu …
pur si simplu e bine … e bine si e suficient … mi-e de ajuns pana ce … nu vreau sa ma gandesc la complicatii sau la alte lucruri care inevitabil vor veni …
vreau sa ma consider inca micuta, sa pot lua lucrurile nu chiar atat de serios, pentru ca nici nu inteleg ce inseamna serios … viata e prea rapida sa inteleg ce e serios si ce nu e … nu vreau sa ma complic … probabil ca cineva isi da seama de asta … adica multi isi dau seama … persoanele mai apropiate, care stiu ce se intampla cu mine si cu conceptia mea despre lume …
vreau sa fie bine si atat … poate ca prea multe inseamna pentru mine bine, dar totusi atat de putine … deviza mea in viata este insasi aceastra expresie … totul va fi bine … de aici si pornesc si toate succesele si bucuriile mele …
cu mai putin de o saptamana in urma ma gandeam cum ar putea fi, cum ar putea parea, ce ar putea sa ma atraga la el , ce as putea vorbi cu el … ma gandeam daca va fi macar cat de cat asemanator cu ceea ce imi inchipuisem eu … nu ca asta era scopul, dar erau niste intrebari … ma chinuiau uneori, dar imi spuneam ca va fi bine
uite ca au disparut, dar ma intreb ce a ramas … a ramas increderea mea in ceea ce inseamna bine, am ramas eu si a ramas el, doar ca altfel … mai linistita, mai impacata cu sine din motive necunoscute inca … frica … nici nu cred ca a fost prezenta macar in unul din momentele de pana acum … pur si simplu m-am simtit protejata si atat … si nu ca vreau sa laud pe cineva, dar simt ca am incredere si atat …
poate ca gresesc, poate ca nu ar trebui, poate ca e prea devreme, poate ca nu il stiu atat de bine, poate ca el singur nu are incredere in sine … cu toate acestea, am incredere si atat … totul va fi bine

 

linsite divina

yann tiersen prea frumos, prea divin

cred ca e prima data cand simt si eu cu adevarat o liniste divina … linistea de a fi impacat cu toti si toate, de a trece peste greutati si peste necazuri, linistea de a fi eu