eliberare

si trec zilele … si se duc  clipele … si trece viata noastra …

inca mai incerc sa ies din cercul vicios in care am intrat … nici o mana de ajutor … toti sunt indiferenti … nimeni nu incearca sa te ajute … nimeni nu vrea sa o faca … ce rost mai au toate?

vreau sa ies la lumina, sa ma bucur e fiecare picatura a vietii, a ceea ce a mai ramas din ea, vreau, dar cred ca nu destul de mult … pur si simplu nu reusesc sa o fac

incerc eu sa aduc lunima in viata cuiva, dar nici aceasta cred ca nu are rost … de ce sunt toti atat de indiferenti … de ce nu vor sa primeasca ceea ce li se ofera … tata mereu imi spune ca de luat ceva cu forta poti lua de la cineva, dar de dat nu poti

incerc sa ies la lumina, dar noaptea e mult prea usor sa iesi din neantul interior … fara frica de a infrunta o lumina mult prea mare, prea orbitoare … cred ca noptii ii lipseste viata, si noi suntem cei care am condamnat-o la un astfel de destin …

loc pentru bine exista in orice colt de suflet al oricaruia dintre noi, trebuie doar sa incercam sa il primim si noi in mod constient in viata noastra

cea ce am incercat si de data asta este sa vars noianul de emotii si trairi ce le am pe suflet … nu stiu daca mi-a reusit cu adevarat sa transmit tot exact asa cum simt, dar cel putin am incercat … e ca o eliberare

 

indiferenta fata de ce ai insemnat candva

Credeam în dragostea ta, dar mi-am dat seama că nu ura este opusul dragostei, ci indiferenţa.

Eşti imun la toate. Nu ura te face să fii păcătos, ci indiferenţa faţă de cei ce ţin la tine.

Ceea ce creşte în mine este ură şi indiferenţă. Acesta este rodul a tot ceea ce cândva era totul.

Tot ceea ce eşti este izvorât din ignoranţă. Nici nu tinzi la perfecţiune, pentru că nu-ţi ajunge înţelepciunea necesară pentru astfel de realizări omeneşti.

Eşti atât de actual … nu rămâi cu nimic în urma modei. În colţuri creşte indiferenţa ce-ţi dă putere să frângi inimi.

Blândeţea ta rupe hotarele realului. O fiinţă pură nu poate fi blândă şi în acelaşi timp atât de indiferentă. Tu le reuşeşti pe toate.

Eşti politicos cu cei ce te înconjoră. Încep să cred că această politeţe a ta cu mine este o indiferenţă organizată.

Am descoperit cea mai puternică forţă din univers … indiferenţa. Tot ce atins ea este lipsit de sens. Nici dragostea mea nu mai are nici un sens.

În spatele indiferenţei tale se ascund nişte atitudini neştiute de mine. Aş vrea să ştiu ce se ascunde în spatele ei pentru a putea merge mai departe. De altfel sunt blocată în această prăpastie a durerii.

Nu mi-e frică de duşmani. Cel mai rău lucru pe care îl pot face este să mă omoare. Nici de prieteni nu mi-e frică. Ei m-au trădat şi mă vor mai trăda în continuare. Mi-e frică de cei indiferenţi deoarece ei nici nu ucid, nici nu trădează, însă cu acordul lor se comit şi omoruri şi trădări.

Ignoranţa ta m-a trimis în noaptea minţii, noapte în care nici lună nu e, nici stele.

Cu toate că la moment mi se pare imposibil, sper că voi reuşi să te uit. Este un lucru ce ţine de timp şi de indiferenţă … va ajunge o vreme când mă voi sătura de atâta suferinţă şi nepăsare. Va veni acel moment când voi simţi că trăiesc şi nu are rost să mă mai gândesc la tine. Pentru un moment aş vrea şi eu să fiu indiferentă, însă imi dau seama că nu pot … asta ar însemna să nu mai fiu eu.

 

inca o noapte

felinarele noptii nu reusesc sa acopere golul zilei ce a trecut ca neobservata. ziua face lumina, dar nu mereu. de multe ori se intampla ca tocmai ziua sa fie cea care sa te cufunde in intunericul vietii si al cugetarii indelungi asupra ceea ce se numeste intr-un singur cuvant viata. prea scurt zis viata si prea multe insemnand in cele din urma. oricum semnificatiile mereu sunt prea largi, cuvintele prea seci pentru a cuprinde intregul continut emotional trait de cel ce cuvanteaza, sau prea bogat in comparatie cu ceea ce traieste cel ce utilizeaza cuvintele.

noaptea s-a lasat fara a se gandi la ceea ce intampina in calea sa. tristetea iese din ascunzisuri pentru a se pune la masa mare. intunericul e cel ce o ajuta sa se simta ca acasa.  oameni, vinovati ca nu au alungat si nu au scapat de aceasta stare se macina din ce in ce mai mult. dificultatea e prea mare.

eu? eu stau cu degetele pe tastiera, ochii pe ecran … mintea departe. de-ar sti si ea pe unde aluneca poate ca s-ar intoarce mai repede si ar iesi din visarea in care involuntar patrunde cu toata fiinta. noaptea constiintei e mult mai productiva si mai creativa decat intreaga existenta diurna. spiritul divin al acestei creatii invaluie negura noptii dandu-i aroma unei visari pline de farmec.

sper ca noaptea va fi nu numai timpul pentru odihna trupului uman, ci si a sufletului care nu se rasfrange numai la somn. implinirea sufleteasca sa fie prezenta in adancul cugetarii fiecaruia, iar conceptia despre noapte sa nu mai fie negativa, sa se observe si latura binecuvantata a celui de Sus care ofera suficient timp pentru meditatie si analiza.

 

… inceput de sfarsit …

ziua se cunoaste se cunoaste dupa cum se incepe, dar ce se intamplata cu cei ce nici nu au iesit din noapte? noapte viselor si a sperarii, a intunericului in cele din urma? raman ei acolo sau sunt treziti din acea noapte vesnica a subconstientului? se conformeaza ei realitatii dure in care trebuie sa continue sa mearga chiar daca nu mai e aproape luna sa le lumineze calea? il accepta ei pe soare ca inlocuitor al celei care le stia toate secretele sufletului amarat? cine ii va alina daca vor cadea?

si eu mi-am pus aceste intrebari imediat ce mi-am dat seama ca nu mai e cea a fost … tot eu sunt, dar oricum … intr-o alta forma. e ultima zi … ultima zi a acestui ciclu ireversibil si necesar existentei mele ulterioare. ma asteptam altfel sa treaca, sa fac mai multe nebunii, dar nu iti schimbi firea peste noapte.  le multumesc totusi parintilor ca au reusit sa ma aduca pana la varsta asta fara a intampina careva devieri intr-un oarecare fel.

eu … deja am pasit in ceea ce conventional este numit majorat … am 18 ani … om mic in lumea asta mare. ceea ce imi da totusi intrederea ca nimic nu se diferentiaza atat de mult de ceea ce a fost pana acum este atitudinea mea fata de lumea ce ma inconjoara. mereu in opozitie si mereu mai diferita decat tot ceea ce are loc impotriva firii mele si a conceptiei mele despre viata si existenta in general. sper sa reusesc sa pastrez aceste trasaturi si in urmatorul ciclu, sa nu ma daram la fel ca frunza in vant, sa raman in pozitie verticala  in ciuda tuturor greutatilor.