RSS

Arhive pe etichete: realitate

simplu

simplu … e simplu de tot sa zambesc … simplu cand cu adevarat simt asta … simt ca zambetul e cel care imi caracterizeaza starea interioara … e simplu sa fiu eu atunci cand toti cei din jurul meu nu sunt de acord cu mine si cu viziunea mea despre viata … e simplu sa visez cand cei din jur nu observa ca sunt cu gandul in alta parte … e simplu sa cred intr-un oarecare lucru … e simplu sa indragesc pe cineva … e simplu sa ajung sa iubesc o persoana … e simplu daca vreau sa cred asta si daca nu apare suspiciunea …  e simplu ‘sa pierd’ timpul pe lucruri valoroase pentru mine, sa meditez in locuri aglomeroase si galacioase …  e simplu sa fredonez cantece pe care inimioara le-a primit si pe care nu vrea sa le elibereze cu toate ca nu mai simte melancolia predominanta in ele …  e simplu sa vad ca viitorul nu mereu e viitor, dar trecut … e simplu sa imi dau seama ca temerile mele se pot adeveri …  e simplu sa ii fac pe cei din jur sa creada ca ma mint … e simplu sa vad ca ma mint … e simplu sa traiesc momentul … e simplu sa nu uit trecutul … e simplu sa imi fie dor de cineva fara ca macar sa ma lasa din bratele sale … e simplu sa imi stiu originea, trecutul, neamul … e simplu sa imi iubesc mama si desigur ca tatal … e simplu de tot sa imi dau seama ca nu-mi vor ajunge zile sa le multumesc pentru tot ceea ce fac pentru mine si pentru dragostea enorma pe care mi-o ofera … e simplu sa cred ca vor veni si zile mai bune, ca va aparea si lumina pe strada tarii noastre drogate … e simplu sa imi fac planuri mari, sa visez cu ochii deschisi pentru ca atunci cand ii inchid sa imi fac chiar planuri de actiune … e simplu sa fii primul atunci cand idealul mi-e acolo sus, cand sunt inconjurata de persoane care ma inteleg si ma sustin indiferent de alegerea pe care o fac … e simplu sa ii fac pe altii sa creada lucruri care sunt total opuse mie … e simplu sa ma deschid total fata de persoanele care cred eu merita … e simplu sa gresesc stiind ca tot eu sunt cea care va raspunde pentru tot ceea ce fac … e simplu sa recunosc ca am gresit atunci cand imi dau seama ca persoana in fata careia am gresit semnifica ceva pentru mine … e simplu sa nu dorm in miez de noapte punand la cale toate cele pe care urmeaza sa le fac in urmatoarea zi si asteptand sa vorbesc cu o persoana … persoana speciala pentru mine … e simplu sa imi dau seama cand ceva nu decurge asa cum se spune ca ar decurge … e simplu sa imi doresc ceva stiind ca va fi al meu o data si odata …. e simplu sa fiu multumita de ceea ce fac atunci cand o fac cu multa daruire de sine si cu satisfactie de munca depusa … e simplu sa imi ajut prietenii indiferent de ora din zi si din noapte, fara a astepta ceva in schimb … e simplu sa nu fiu inteleasa de cei din jur … e simplu sa ranesc pe cineva cu toate ca nu asta imi doresc … e simplu sa scriu cand sufletul mi-e inundat de trairi … trairi pure si profunde … e simplu sa astepti stiind ca la capatul tunelului asteptarii se afla mult doritul lucru, cu toate ca de o persoana era vorba aici …

e simplu sa traiesc cu sentimente pure si mereu pe fata … e simplu sa traiesc cu adevarul, cu durul adevar, dar cu realitatea in fata … e simplu sa imi iubesc parintii cu toate ca nu sunt mereu alaturi … e simplu sa stiu cine sunt, sa imi port cu demnitate numele de roman … e simplu sa iubesc cand totul e explicit, cand nu sunt perdele si colturi … e simplu sa traiesc cand pur si simplu vreau sa o fac pentru mine si pentru cei din jur

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 18, 2011 în jurnal

 

Etichete: , , , , , , ,

… inceput de sfarsit …

ziua se cunoaste se cunoaste dupa cum se incepe, dar ce se intamplata cu cei ce nici nu au iesit din noapte? noapte viselor si a sperarii, a intunericului in cele din urma? raman ei acolo sau sunt treziti din acea noapte vesnica a subconstientului? se conformeaza ei realitatii dure in care trebuie sa continue sa mearga chiar daca nu mai e aproape luna sa le lumineze calea? il accepta ei pe soare ca inlocuitor al celei care le stia toate secretele sufletului amarat? cine ii va alina daca vor cadea?

si eu mi-am pus aceste intrebari imediat ce mi-am dat seama ca nu mai e cea a fost … tot eu sunt, dar oricum … intr-o alta forma. e ultima zi … ultima zi a acestui ciclu ireversibil si necesar existentei mele ulterioare. ma asteptam altfel sa treaca, sa fac mai multe nebunii, dar nu iti schimbi firea peste noapte.  le multumesc totusi parintilor ca au reusit sa ma aduca pana la varsta asta fara a intampina careva devieri intr-un oarecare fel.

eu … deja am pasit in ceea ce conventional este numit majorat … am 18 ani … om mic in lumea asta mare. ceea ce imi da totusi intrederea ca nimic nu se diferentiaza atat de mult de ceea ce a fost pana acum este atitudinea mea fata de lumea ce ma inconjoara. mereu in opozitie si mereu mai diferita decat tot ceea ce are loc impotriva firii mele si a conceptiei mele despre viata si existenta in general. sper sa reusesc sa pastrez aceste trasaturi si in urmatorul ciclu, sa nu ma daram la fel ca frunza in vant, sa raman in pozitie verticala  in ciuda tuturor greutatilor.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 30, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , ,