nu de multe ori ma intreb care este rostul existentei umane, pentru ce luptam zilnic, care este sensul a tot ceea ce facem si, in general pentru ce trebuie sa jucam atat de mult teatru?
nu mai e ceea ce a fost si asta o stim cu totii … nu mai avem aceleasi valori, credinte, convingeri, chiar nici trebuintele nu mai sunt aceleasi.
ce fac eu? … singura nu imi pot da seama … imi caut locul sub soare, incerc sa fac ceva pentru mine, pentru familia mea, pentru numele, pentru cei ce m-au invatat, pentru tara mea spus intr-o forma mai scurta … de ce asa? pentru ca simt ca doar asa poti indeplini adevarata ta menire in viata … incerc, nu vad rezultatul imediat si incerc cat mai multe … sper sa reusesc ceva totusi
efemera sau sempiterna? … depinde de cum isi alege fiecare sa isi duca viata … eu aleg sa fie una reala … doar privind dintr-o parte iti poti da seama, cu toate ca eu nu cred ca fac nimic maret, nimic iesit din comun, nimic prea complicat pentru existenta umana in general
sempitern … asta e raspunsul pe viitor cu toate ca drumul spre vesnicie e dificil … speranta si dorinta de perseverare ramane