tu … ideal imaginar

te caut in tot ce sunt si nu te gasesc … te-am pierdut in propria visare, in adancul sufletului … asta e cel mai greu

nici nu te-am avut, nu te-am simtit … doar erai … existai in mintea mea … ma alimentai cu nectar divin, cu dorinta de viata si cu perseverenta … ma faceai sa te caut mereu, sa nu am liniste pana nu te voi gasi … acum singura m-ai lasat …

vroiam mereu sa dau ochii cu tine, sa vad in ochii tai vapaia care ma incalzea ori de cate ori frigul imi racea sufletul … ai plecat, frigul m-a doborat, privirea si-a pierdut luciul …

vroiam sa cred ca am un partener de singuratate, meditatie care sa nu ma impuna sa fac ceva ce nu as vrea … acum mi-am dat seama ca trebuie sa infrunt de una singura toate cele ce ma inconjoara …

nu am vrut niciodata sa ranesc pe cineva, dar ceea ce am pierdut ma face sa ma gandesc daca ce am e cu adevarat ceea ce imi doresc … viziunea mea despre tine e cu mult superioara tuturor celor ce ma inconjoara si incearca sa isi lege intr-un oarecare fel viitorul de mine … nu sunt nici macar prezentul lor … sunt pierduta si eu in visare … ceea ce imi doresc este sa fiu cu adevarat singura …

si pana la urma cine esti tu? … un ideal … o nalucire … o imagine creata imaginar de mine … cine stie daca te voi gasi … prea multe calitati ai … esti mult prea perfect … cred ca de aceea te-ai si pierdut adanc in mine …  nu vrei sa ma sustii si de data asta … iti dai seama ca am gresit … trebuia sa nu ranesc pe nimeni, trebuia sa fiu sincera … sa recunosc ca am pe cineva, chiar daca numai in plan mintal … timpul le va aranja pe toate, dar pana atunci … cruta-mi existenta … permite-mi sa fiu din nou singura

 

singur in visare

viteza vantului te poarta in lumi indepartate, soarele incalzeste cu o necunoscuta sfiala de a nu fi descoperit si pedepsit, iarba vrea sa creasca dar se intimideaza de ritmul mult prea rapid al omului trecator, pasarile cu greu ies din vizuine … iarna a fost prea lunga si prea grea. cu toate acestea, e o noua zi de primavara, a douazeci si saptea a primaverii anului acesta. atmosfera e promitatoare, se anunta un an binecuvantat de Cel de Sus. Razele Soarelui se chinuie sa scoata din casa oamenii care inca nu au realizat intentia naturii de a se trezi si de a incepe in ritm alert viata anului 2010. Putinele parcuri din oras sunt vizitate de parinti cu copii mici care admira, impreuna cu odorasele lor, divina magie a trezirii naturii la viata. cu toate acestea, nu e de ajuns … nu toti ies afara din casa. e prea greu sa scoti singuratatea afara … implantarea ei in cele mai ascunse colturi ale casei a inlaturat orice posibilitate de lupta cu ea … cel mai usor e sa lenevesti, sa stai fara nici un gand, sau cu prea multe. indiferent de sunetele ce ies din difuzoare, senzatia e aceeasi … gol profund si un abis vesnic. cine ar putea intelege daca nu numai cei ce trec prin aceasta stare … timpul le va rezolva, dar nu stiu in ce masura.

somnul e cel mai bun prieten al omului … il ajuta sa scape pentru o perioada oarecare de realitatea cotidiana … mai greu e sa adormi, dar oricum, dupa ce ai adormit visele sunt cele ce te ajuta sa evadezi in spatii nestiute si necuprinse de ochiul uman. e simplu sa existi intr-un asemenea spatiu … nestiut de nimeni, invizibil daca vrei, realizand ceea ce in lumea reala e imposibil … trairile sunt mai intense, exteriorizarea lor e lipsita de dificultati, prietenii sunt sinceri … intervine ceva in aceasta forma a existentei umane si te impune sa revii la ceea ce nu iti permite sa te exprimi fara limite … trezirea e inevitabila … toate visele se spulbera si te vezi nevoit sa infrunti viata.

natura totusi e aproape … mai ales spre sfarsitul zilei cand te decizi ca ar fi bine sa faci o plimbare … materialismul, il simti ca te sufoca cand esti in  cercul societatii … desi incerci, nu poti sta pentru prea mult timp inconjurat de persoane care au idealuri straine de ale tale … evadezi … intri din nou in singuratatea ascunsa in colturi … ea o parte din tine … ea esti tu

 

franturi de ganduri neterminate …

speranta moare ultima.eu as vrea altceva sa moara ultima,iar speranta sa nu mai existe deoarece e simbolul incertitudinii.trebuie sa lucram din greu la asta insa nu stiu daca are rost … in singuratate nu poti face nimic altceva decat sa speri

exteriorizeaza-ti sentimentele cat poti tu de mooolt,sa nu ajungi sa simti ca timpul a trecut in zadar.nu e de ajuns sa simti … trebuie sa mai spui de acest fapt pentru ca nu toti observa ce sentimente ai.viata e atat de scurta, clipele sunt atat de neinsemnate cand nu ai ceea ce iti doresti … sau ceea ce iubesti.as vrea si eu,dar …. distanta e mare … vorbele scumpe … puterea e mica

viata e prea scurta ca s-o pierzi pe nimicuri … traieste cu adevarat, fara remuscari si suferinte.zambeste celor care te fac sa suferi si nu lua la suflet tot raul din lume.viata te face mai puternic daca reusesti sa treci peste momentele grele.sunt sigura ca voi trece si eu peste ele si voi fi fericita cand in cele din urma voi reusi

depaseste greutatile pentru ca dincolo de ele e adevarata frumusete a vietii. acolo poti gasi si adevarata iubire si cine stie … poate ca vei fi fericit

Singura in noianul imens al zapezii inegalabilului trecut.