‘neata soare!

somnul a fost prea lung si obositor asa ca am hotarat sa ma trezesc.ce urmeaza sa fac in urmatoarea zi nu e atat de greu de prevazut. inca o zi plina de rutina de care inca nu am scapat de pe vremea de cand si mama era in tara. curatenie, mancare, internet, piata, magazine … si sa nu uit … niste carti aruncate pentru examenul de maine … atat de plictisitor, dar  ce sa-i faci? suntem piesele perfecte ale propriei inchizitii

si era sa uit … trebuie sa mai fac ceva foarte original … o surpriza mamei … de Craciun e ziua ei si deja sunt ceva ani la mijloc de cand nu suntem impreuna de ziua fiecarei dintre noi … la inceput pentru ca veneam in vacanta la bunici exact de ziua ei, iar de vreo 4 ani pentru ca ea e plecata … trebuie sa imi vina vreo idee cu privire la ziua ei, dar pana de idei e prea mare … imaginatie 0 … dar oricum … mai am 2 zile la dispozitie … ceva ceva tot ca fac eu

e iarna, draga soare, e iarna … si totusi existi si uite ca astazi ai aparut pe cerul coltului meu de  suflet …

nu as vrea sa zic ca ziua de astazi va fi altfel pentru ca nu simt asta, dar stiu ca este inca una … inca o zi din restul zilelor care mi-au mai ramas …

sunt multumita oarecum … trebuie sa ma apuc de treaba

 

… inceput de sfarsit …

ziua se cunoaste se cunoaste dupa cum se incepe, dar ce se intamplata cu cei ce nici nu au iesit din noapte? noapte viselor si a sperarii, a intunericului in cele din urma? raman ei acolo sau sunt treziti din acea noapte vesnica a subconstientului? se conformeaza ei realitatii dure in care trebuie sa continue sa mearga chiar daca nu mai e aproape luna sa le lumineze calea? il accepta ei pe soare ca inlocuitor al celei care le stia toate secretele sufletului amarat? cine ii va alina daca vor cadea?

si eu mi-am pus aceste intrebari imediat ce mi-am dat seama ca nu mai e cea a fost … tot eu sunt, dar oricum … intr-o alta forma. e ultima zi … ultima zi a acestui ciclu ireversibil si necesar existentei mele ulterioare. ma asteptam altfel sa treaca, sa fac mai multe nebunii, dar nu iti schimbi firea peste noapte.  le multumesc totusi parintilor ca au reusit sa ma aduca pana la varsta asta fara a intampina careva devieri intr-un oarecare fel.

eu … deja am pasit in ceea ce conventional este numit majorat … am 18 ani … om mic in lumea asta mare. ceea ce imi da totusi intrederea ca nimic nu se diferentiaza atat de mult de ceea ce a fost pana acum este atitudinea mea fata de lumea ce ma inconjoara. mereu in opozitie si mereu mai diferita decat tot ceea ce are loc impotriva firii mele si a conceptiei mele despre viata si existenta in general. sper sa reusesc sa pastrez aceste trasaturi si in urmatorul ciclu, sa nu ma daram la fel ca frunza in vant, sa raman in pozitie verticala  in ciuda tuturor greutatilor.

 

singur in visare

viteza vantului te poarta in lumi indepartate, soarele incalzeste cu o necunoscuta sfiala de a nu fi descoperit si pedepsit, iarba vrea sa creasca dar se intimideaza de ritmul mult prea rapid al omului trecator, pasarile cu greu ies din vizuine … iarna a fost prea lunga si prea grea. cu toate acestea, e o noua zi de primavara, a douazeci si saptea a primaverii anului acesta. atmosfera e promitatoare, se anunta un an binecuvantat de Cel de Sus. Razele Soarelui se chinuie sa scoata din casa oamenii care inca nu au realizat intentia naturii de a se trezi si de a incepe in ritm alert viata anului 2010. Putinele parcuri din oras sunt vizitate de parinti cu copii mici care admira, impreuna cu odorasele lor, divina magie a trezirii naturii la viata. cu toate acestea, nu e de ajuns … nu toti ies afara din casa. e prea greu sa scoti singuratatea afara … implantarea ei in cele mai ascunse colturi ale casei a inlaturat orice posibilitate de lupta cu ea … cel mai usor e sa lenevesti, sa stai fara nici un gand, sau cu prea multe. indiferent de sunetele ce ies din difuzoare, senzatia e aceeasi … gol profund si un abis vesnic. cine ar putea intelege daca nu numai cei ce trec prin aceasta stare … timpul le va rezolva, dar nu stiu in ce masura.

somnul e cel mai bun prieten al omului … il ajuta sa scape pentru o perioada oarecare de realitatea cotidiana … mai greu e sa adormi, dar oricum, dupa ce ai adormit visele sunt cele ce te ajuta sa evadezi in spatii nestiute si necuprinse de ochiul uman. e simplu sa existi intr-un asemenea spatiu … nestiut de nimeni, invizibil daca vrei, realizand ceea ce in lumea reala e imposibil … trairile sunt mai intense, exteriorizarea lor e lipsita de dificultati, prietenii sunt sinceri … intervine ceva in aceasta forma a existentei umane si te impune sa revii la ceea ce nu iti permite sa te exprimi fara limite … trezirea e inevitabila … toate visele se spulbera si te vezi nevoit sa infrunti viata.

natura totusi e aproape … mai ales spre sfarsitul zilei cand te decizi ca ar fi bine sa faci o plimbare … materialismul, il simti ca te sufoca cand esti in  cercul societatii … desi incerci, nu poti sta pentru prea mult timp inconjurat de persoane care au idealuri straine de ale tale … evadezi … intri din nou in singuratatea ascunsa in colturi … ea o parte din tine … ea esti tu