… virgula sau depinde …

mi-am amintit ca mai exista si alte semne de punctuatie in limba noastra draga si iubita … virgula e unul dintre ele.

si daca e loc de virgula, pai sa incep. anterior ziceam ceva despre un punct. pai da oameni buni. eu l-am pus. acum vad ca exista si loc de virgula, nu ca eu l-am facut dar este loc. care e rostul sa mai ceri scuze cand totul e consumat. cum zicea o persoana apropiata, de multumesc e plin podul. la mine de scuze e plin. si totusi, dupa virgula voastra urmeaza al meu depinde … si aici chiar se incurca povestea. apar principiile si valorile … logic ca ale mele pe care e cam imposibil sa le stie altcineva in afara de mine.

dupa virgula multe exista. explicatiile exista, nu ca eu as avea nevoie de ele. si iaca acum imi dau seama ca dupa virgula mai sunt si aspiratiile mele. interesant lucru e ca ele nu se potrivesc cu ceea ce a fost inainte de virgula. si uite cum se face ca dupa toate astea apare inevitabilul punct.

mi-am mai luat o buburuza pentru ca cea veche disparuse. pe aceea o port la inimioara, dar mai am una mai mare, sta pe masa … ori de cate ori o privesc mi se alina toate dorurile. cea noua imi insufla incredere, simt aroma de LIBERTATE.

citisem nu cu foarte mult timp in urma „Alchimistul” de Paulo Coelho … lucrurile care se intampla in viata noastra chiar au motive sa se intample … viata susura ceva in surdina … trebuie doar de acordat auzul nostru cu acele sunete … si da, LOVE TO LIVE and LIVE TO LOVE!!!

 

rece

gerul i-a furat sufletul, l-a dus undeva departe, departe, l-a inchis in palatul rece al infinitului … nu putea pur si simplu sa scape … o cuprindea frica, dar isi dadea seama ca se va obisnui … stia ca va deveni si ea rece … stia ca pana aici a trait cu adevarat … ce va urma era cert … nu va mai fi aceea care a mai fost … nu va mai simti la fel, nu va mai iubi la fel … nu va mai fi ea

totusi inca o durea ceva … ii parea rau ca nu a reusit sa ii spuna lui cat de mult il iubeste, cat de mult inseamna el pentru ea … stia ca e sfarsitul dar nu putea face nimic … era mai simplu asa

zilele treceau neintrerupt pe noianul necontenit al frigului … la inceput i-a fost greu … fara zambete, fara priviri calde, fara mangaieri … fara soapte de dragoste … era atat de fals si de superficial … simtea ca nu mai rezista

frigul, simtind ca si-a facut efectul, a eliberat-o … mai rece ca intotdeuna, mai indiferenta decat orice alta fiinta de pe pamant, mai  singura decat fusese vreodata …

nu stia unde sa o apuce, dar nu era o problema prea mare … oriunde nu s-ar fi dus stia ca va fi primita, ca toti o asteapta, ca le-a fost dor si ca sunt dispusi sa o ierte indiferent de ce nu ar fi facut … daca e sa vorbim sincer, nici nu ii pasa ca nu va fi iertata … confortul era prea mare in situatia in care se afla …

momentul cel mai greu abia incepea … cu toate ca nu pentru ea … era prea amortita sa mai simta ceva, cu toate ca era cel mai de pret lucru pe care si-l dorea … sa simta si sa traiasca momentele alaturi de cea mai de pret persoana din viata ei … planul diabolic al vietii i-a schimbat total traiectoria si acum se afla in fata celei mai mari nedreptati …

reintalnirea cu el … nevazund-o de ceva vreme, el, iubind-o fara limite temporale, spatiale sau ideologice si-a calcat peste orice principii si a alergat sa o vada, sa o simta alaturi … ea … mai indiferenta ca niciodata, era de nerecunoscut … rece, superficiala, indiferenta … pur si simplu nici unul din ei nu intelegea ce se intampla … nu puteau trece peste acea bariera impusa de frig … ea era rece

a incercat in fel si chip sa o schimbe, insa nu a reusit … inima ei era rece … tot ce mai putea face era sa ii admire chipul angelic stiind ca de acum in colo va avea langa sine doar  ceva foarte rece … o iubea si asta conta pana la urma … doar prezenta ei ii aducea raze de lumina in viata

 

efemer sau sempitern???

nu de multe ori ma intreb care este rostul existentei umane, pentru ce luptam zilnic, care este sensul a tot ceea ce facem si, in general pentru ce trebuie sa jucam atat de mult teatru?

nu mai e ceea ce a fost si asta o stim cu totii … nu mai avem aceleasi valori, credinte, convingeri, chiar nici trebuintele nu mai sunt aceleasi.

ce fac eu? … singura nu imi pot da seama … imi caut locul sub soare, incerc sa fac ceva pentru mine, pentru familia mea, pentru numele, pentru cei ce m-au invatat, pentru tara mea spus intr-o forma mai scurta … de ce asa? pentru ca simt ca doar asa poti indeplini adevarata ta menire in viata … incerc, nu vad rezultatul imediat si incerc cat mai multe … sper sa reusesc ceva totusi

efemera sau sempiterna? … depinde de cum isi alege fiecare sa isi duca viata … eu aleg sa fie una reala … doar privind dintr-o parte iti poti da seama, cu toate ca eu  nu cred ca fac nimic maret, nimic iesit din comun, nimic prea complicat pentru existenta umana in general

sempitern … asta e raspunsul pe viitor cu toate ca drumul spre vesnicie e dificil … speranta si dorinta de perseverare ramane